1106 - 10 decembrie 2018 - ANALIZE
Români celebri: Emil Racoviţă, un naturalist de notorietate mondială
Un an de la moartea regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947)
Grecia: O bucăţică de România adusă de o clujeancă pe Skiathos, una dintre cele mai verzi insule
60 de ani de când NASA şi-a început oficial activitatea
The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"


Români celebri: Emil Racoviţă, un naturalist de notorietate mondială

Emil Racoviţă s-a născut la 15 noiembrie 1868, la Iaşi. Părinţii săi erau oameni înstăriţi şi cărturari de seamă din Iaşi. Mama, Eufrosina, născută Stamatopol (1845-1907), avea legături directe cu ''Junimea''. Tatăl, Gheorghe (''Gheorghieş'') Racoviţă (1839-1913) aveamoşie, cu conac şi parc, la Şorăneşti (Vaslui). Studiase dreptul şi lucrase un timp în magistratură, apoi, a practicat avocatura în Iaşi, fiind ales în trei rânduri deputat.

Se pare Gheorghieş Racoviţă l-a cunoscut pe marele povestitor Ion Creangă la şedinţele "Junimii" şi, astfel, Emil Racoviţă a fost încredinţat pentru studiile primare institutorului Ion Creangă. De la şcoala lui Creangă, a trecut la Liceul naţional, iar din clasa a doua la Institutele unite, liceu al cărui corp didactic se compunea din nume respectabile în istoria culturii noastre: Poni, Cobălcescu, Climescu, Ţoni, Lambrior, Caraiani, Vizanti etc., potrivit lucrării "Emil Racoviţă. Opere alese" (Editura Academiei, 1964). Bacalaureatul l-a luat în 1880.
Cu o solidă pregătire teoretică, adept al doctrinei evoluţioniste, cu convingeri progresiste, Racoviţă a plecat la Paris. Contrar dorinţelor sale a ascultat de tatăl său şi a urmat cursurile Facultăţii de Drept, luându-şi licenţa după trei ani. În 1889 şi-a început studiile la Facultatea de Ştiinţe Naturale, unde şi-a găsit, în sfârşit, plăcerea de a învăţa cucerindu-şi profesorii şi colegii. Dar factorul hotărâtor în specializarea şi formaţia sa ştiinţifică a fost integrarea , încă din primul an de student naturalist, în Şcoala zoologică de la Sarbona, creată de profesorul H.F.Lacaze-Duthiers (1821-1901), care o conducea pe atunci în colaborare cu conferenţiarul său G.Pruvot (1852-1924). Racoviţă s-a bucurat de la început de prietenia conferenţiarului G.Pruvot, care a pus la dispoziţia elevului, apoi a colegului său, întreaga sa erudiţie şi metodă de lucru.
În 1891, Racoviţă şi-a luat licenţa în ştiinţe naturale şi au început să-i fie publicate lucrările. Tot din acelaşi an a început lucreze la Staţiunea de cercetări Banyuls-sur-Mer. Din 1893, a început, împreună cu Pruvot, campania de explorări oceanografice, an în care a devenit şi membru al Societăţii de Zoologie din Franţa. În 1896 a susţinut doctoratul cu o teză de histologie şi anatomie comparată ("Lobul cefalic şi encefalul anelidelor polichete"), care i-a adus popularitatea şi aprecierea în întreaga lume.
O cercetare ştiinţifică a regiunilor polare sudice a fost plănuită şi organizată de belgieni. În primăvara anului 1897 pregătirile erau terminate. Comandantul şi-a ales cu grijă personalul de bord dar şi echipa ştiinţifică. Recrutarea naturalistului necesar, mărturisea medicul expediţiei, doctorul Cook în cartea sa "Belgica", "... s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greutăţi. În Belgia şi Franţa s-a căutat în zadar şi-n cele din urmă dl. Racoviţă a fost găsit în România."
La 16 august 1897, vasul "Belgica" pleca la drum din Anvers. Expediţia antarctică a fost cea mai eroică şi mai primejdioasă dintre campaniile de explorări la care a participat Racoviţă, ocazie cu care a avut posibilitatea studieze viaţa focilor, balenelor şi pinguinilor. Aceste informaţii le-a introdus în lucrarea "La vie des animaux et des plantes dans l'Antarctique" (1900).
În 1901 a fost numit director al Staţiunii Banylus-sur-Mer şi conducător al revistei "Archives de zoologie expérimentale et générale". Şi-a continuat expediţiile, în cadrul cărora a studiat o serie de animale, descoperind noi specii. Astfel, între 1901 şi 1904, a cercetat coasta catalană a Mării Mediterane şi malurile insulelor Baleare, iar până în 1914, a explorat numeroase peşteri din Franţa, Spania, Algeria, Italia şi Slovenia, făcând însemnate cercetări asupra izopodelor terestre şi cavernicorne.
Consiliul Dirigent al Transilvaniei l-a invitat, în 1919, ocupe Catedra de Biologie a Universităţii "Daciei Superioare" din Cluj, unde, în aprilie 1920, a înfiinţat Institutul de Speologie, primul de acest fel din lume, potrivit ''Dicţionarului Membrilor Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003). După anul 1920 a făcut cercetări în peşteri din străinătate şi din ţară (peste 1.400 de peşteri), reuşind extragă circa 150.000 de exemplare micologice, ceea ce a stat la baza unei noi ştiinţe - biospeologia ("Problemele biospeologiei", 1905; "Essai sur les problemes biospéologiques", 1907; "Speologia. Evoluţia şi problemele speologiei").
Emil Racoviţă a fost unul dintre primii biologi din lume care s-a ocupat de etiologia animală. A întocmit, alături de medicul Gheorghe Marinescu, un proiect de înfiinţare a Consiliului naţional al cercetării ştiinţifice, iar la Cluj a fondat o Societate de ştiinţă, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii.
A fost membru corespondent (din 11 apr. 1905), apoi titular (din 2 iun. 1920) şi preşedinte (12 iun. 1926 - 1 iun. 1929) al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei de medicină din Paris (1944), membru în Comitetul de perfecţionare al Institutului de oceanografie din Paris (1946), iar la 7 iunie 1947 a fost ales membru asociat al Academiei belgiene, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la expediţia antarctică "Belgica".
Savantul român a revenit la Cluj în iunie 1945. Deşi foarte activ, declinul său fizic se instalase şi semnele oboselii se înmulţeau. În aceste condiţii, suplimentarea catedrei de biologie l-a obosit şi mai mult. În vara acelui an a căzut pe scări şi şi-a fracturat omoplatul, dar a continuat munca la Institutul de Speologie, zilnic. A murit la 19 noiembrie 1947. Emil Racoviţă a fost înmormântat, la 21 noiembrie 1947, în cimitirul Clujului în cadrul unor funeralii naţionale.
Emil Racoviţă a fost şi rămâne pentru posteritate un neobosit cercetător, creatorul biospeologiei, pe care a definit-o "ştiinţa formelor de viaţă din mediul subteran". 
AGERPRES

top

Un an de la moartea regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947)

La 5 decembrie 2017, înceta din viaţă la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa din Elveţia, regele Mihai I, fostul suveran al României (1927-1930; 1940-1947). Fostul suveran a revenit pentru ultima oară în România la 13 decembrie 2017, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui fiind adus pe Aeroportul Otopeni, la bordul unui avion militar. În aceeaşi zi, sicriul a fost aşezat în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar spre seară, a fost transportat la Sala Tronului din Palatul Regal din Bucureşti. Zilele de 14, 15 şi 16 decembrie au fost declarate de guvern zile de doliu naţional pe teritoriul României în memoria regelui Mihai.
În ziua de 16 decembrie 2017, după un scurt serviciu religios oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui Mihai a fost aşezat pe un catafalc în Piaţa Palatului Regal, urcat, apoi, pe un afet de tun, care a fost tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operaţional. Cortegiul funerar a parcurs traseul Piaţa Palatului Regal - Calea Victoriei - Splaiul Independenţei - Piaţa Unirii - Intrarea pe Dealul Mitropoliei. La Catedrala Patriarhală a avut loc slujba de înmormântare, cortegiul pornind, apoi, spre Gara Regală Băneasa de unde Trenul Regal a plecat spre Curtea de Argeş. Regele Mihai I a fost înmormântat Catedrala Arhiepiscopală şi Regală din Curtea de Argeş.
** Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) s-a născut la 25 octombrie 1921, la Castelul Foişor de la Sinaia, fiind fiul principelui moştenitor Carol şi al Elenei, principesă de Grecia. Bunicii săi au fost regele Ferdinand I şi regina Maria ai României, regele Constantin I şi regina Sofia ai Greciei, potrivit site-ului www.familiaregala.ro.
A urmat cursurile şcolii primare (din 1928) la Castelul Peleş din Sinaia, reşedinţa de vară a familiei regale, notează volumul ''Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României'' (Nicolae C. Nicolescu, Ed. Meronia, 2011). Tatăl său, Carol al II-lea a înfiinţat la Palat (după proclamarea sa ca rege la 8 iunie 1930), o clasă specială, unde Mihai, alături de copii ce proveneau din toate colţurile ţării şi din toate categoriile sociale, dar cu rezultate foarte bune la învăţătură, au învăţat sub conducerea generalului Traian Grigorescu. Aici, au predat nume mari ale epocii, precum istoricul Nicolae Iorga şi geograful Simion Mehedinţi. Mai târziu, a urmat cursuri de sport şi a început pregătirea militară, devenind, la vârsta de 16 ani, sublocotenent în Armata Română, potrivit www.familiaregala.ro. Şi-a susţinut examenul de bacalaureat la 27 iunie 1940.
Începând cu 1936, Mihai şi-a făcut pregătirea militară în cadrul Batalionului Gărzii Regale a Palatului. Sublocotenent (1937) în cadrul Batalionului 1 vânători de munte, general de divizie (1940) şi mareşal al României (1941), în septembrie 1943 a obţinut brevetul de pilot de avioane, potrivit volumului amintit.
Mihai I a devenit rege al României la 20 iulie 1927, la vârsta de 5 ani şi 9 luni, în urma decesului bunicului său, regele Ferdinand (n. 12/24 august 1865-m. 20 iulie 1927), în condiţiile în care prinţul Carol, moştenitor al tronului, renunţase oficial la succesiune. Din cauza vârstei, prerogativele demnităţii regale au fost asumate, între 1927-1930, de o Regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe Buzdugan (din 1 octombrie 1929, în urma decesului său, a fost numit Constantin Sărăţeanu), şi principele Nicolae, fratele lui Carol.
În urma revenirii în ţară a lui Carol al II-lea, la 6 iunie 1930, guvernul a preluat puterile şi prerogativele constituţionale şi, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regenţă, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (2003). La 8 iunie 1930, Parlamentul l-a proclamat pe principele Carol rege al României, sub numele de Carol al II-lea. Regele Mihai a redevenit prinţ moştenitor, primind titlul de ''Mare Voievod de Alba Iulia''.
Evenimentele din vara anului 1940, respectiv notele ultimative ale URSS din 26 şi 28 iunie, Dictatul de la Viena din 30 august, demonstraţiile puternice de protest de la începutul lunii septembrie, atitudinea ostilă a liderilor politici şi a armatei l-au obligat pe Carol al II-lea să renunţe la prerogativele regale, la 6 septembrie 1940. În aceeaşi zi a fost suspendată Constituţia şi au fost dizolvate Corpurile legiuitoare, potrivit volumelor ''O istorie a românilor'' (Ion Bulei, 2007) şi ''Istoria României în date'' (2003).
În dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, principele Mihai (19 ani) a depus, în Sala Tronului, jurământul în faţa generalului Ion Antonescu, conducătorul statului, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim, şi a primului preşedintele al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dimitrie Gh. Lupu, conform volumului ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) - Mihai I'' (vol IV, Ioan Scurtu, 2004).
Începând cu 1943, în jurul regelui s-a coagulat o opoziţie antonesciană, pe fondul schimbărilor de pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944, începând cu ora 22.12, s-a transmis, la radio, Proclamaţia către ţară, prin care regele Mihai anunţa "ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite", potrivit lucrării ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) - Mihai I'' (vol. IV, Ioan Scurtu, 2004). În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Naţiunile Unite: "din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite".
După 1944, treptat, atribuţiile regelui au fost reduse, până când au devenit simbolice. În 1947, în condiţiile ocupaţiei militare sovietice şi a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradiţionale, PNŢ şi PNL, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării ţării intereselor dictate de Moscova. La 30 decembrie 1947, politicienii comunişti l-au forţat pe regele Mihai I să abdice. Împreună cu regina mamă Elena, Mihai I a părăsit România la 4 ianuarie 1948.
Mihai I a întreprins o vizită în SUA, în perioada martie-aprilie 1948, la invitaţia preşedintelui Harry S. Truman. În escala făcută la Londra, în cadrul unei conferinţe de presă, a declarat, pentru prima dată, că abdicarea i-a fost impusă prin şantaj şi forţă, fără aprobarea poporului, şi pe care o consideră nulă. La banchetul oferit de Asociaţia corespondenţilor de presă din New York, Mihai I a relatat, în cadrul unui discurs, abuzurile regimului comunist şi implicarea în afacerile interne ale României, ale guvernului de la Moscova. În cadrul întâlnirii cu preşedintele american, la Washington, regele i-a expus doleanţele naţiunii române, în contextul ocupaţiei sovietice şi instalării regimului comunist. De asemenea, a avut întâlniri cu membri marcanţi ai Guvernului şi Congresului american. Reacţia conducerii comuniste nu a întârziat să apară: prin decizia Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, regelui Mihai I şi membrilor familiei regale li s-a retras cetăţenia română, iar printr-un decret s-a hotărât ca bunurile acestora să treacă în proprietatea statului, potrivit lucrării ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003)
Regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma (n. 18 sept. 1923-m. 1 aug. 2016), fiica principelui Rene de Bourbon-Parma şi a principesei Margareta a Danemarcei, la nunta reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu ducele Filip de Edinburgh, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra.
Aflat în exil, Mihai I s-a căsătorit cu Ana, la 10 iunie 1948, în cadrul unei ceremonii oficiate în Palatul Regal din Atena, potrivit volumului ''Istoria românilor în timpul celor patru regi - Mihai I'' (vol. IV, Ioan Scurtu, 2004). Familia Regală a locuit, până la sfârşitul anului 1948, la vila Sparta din Florenţa, locuinţa reginei-mamă Elena. Din 1949 şi până în 1956, regele Mihai şi regina Ana au locuit la Lausanne şi, apoi, în Anglia. În 1956, s-au stabilit în Elveţia, la Versoix, lângă Geneva. Din 2004, s-au mutat la Aubonne.
Regele Mihai I şi regina Ana au avut cinci fiice: principesa moştenitoare Margareta (1949, Lausanne), Elena (1950, Lausanne), Irina (1953, Lausanne), Sofia (1957, Atena) şi Maria (1964, Copenhaga).
La începutul anilor de exil, Mihai I şi Ana au construit o fermă agricolă şi un mic atelier de tâmplărie, potrivit www.familiaregală.ro. Mihai I a practicat, de asemenea, diverse meserii, între care pilot de încercare la o firmă americană cu sediul în Elveţia şi ''broker'' (agent de schimb), reprezentând o casă greco-americană din Wall Street (New York), notează volumul amintit mai sus. La Versoix, regele Mihai a lucrat adesea în atelierul auto, reparând şi restaurând mai multe maşini Jeep. În 1959, a înfiinţat o mică întreprindere de electronică şi de mecanisme automate denumită ''Metravel''.
A supervizat activitatea Comitetului Naţional Român, gândit ca un guvern al României în exil. Din iniţiativa sa a fost creată la Paris, de către CNR, Fundaţiunea Universitară Carol I (care a început să funcţioneze la 1 ianuarie 1951), care avea ca scop ajutorarea studenţilor merituoşi, editarea unor lucrări ale românilor din exil, organizarea de cursuri, conferinţe. A păstrat, totodată, legătura cu românii aflaţi în străinătate şi s-a adresat ţării prin mesajele de Anul Nou.
În aprilie 1992, cu ocazia Sărbătorilor de Paşti, regele Mihai, împreună cu familia sa, au venit în ţară, pentru prima oară după 44 de ani de exil, vizitând Mănăstirea Putna şi Bucureştiul. Vizita a avut un caracter privat.
La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, s-a revocat Decizia Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, Mihai I devenind cetăţean român. Începând cu acest an, regele Mihai I şi regina Ana au vizitat sate, comune, mănăstiri, oraşe şi municipii din întreaga ţară, potrivit 
www.familiaregală.
Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO şi UE în anii 1997, 2002 şi 2006, vizitând mai multe ţări europene, dar şi Statele Unite ale Americii.
În 2001, regelui Mihai I i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra castelului din satul Săvârşin, judeţul Arad şi de folosinţă, pe durata vieţii, a Palatului Elisabeta din Bucureşti. Mutarea cuplului regal în ţară a avut loc la 18 mai, la Palatul Elisabeta şi, la 1 iunie, la Castelul Săvârşin, potrivit 
www.familiaregala.ro. De asemenea, în vara anului 2008, Castelul Peleş a reintrat oficial în posesia regelui Mihai I.
Între anii 1990-2010, regele Mihai şi regina Ana au participat la zeci de evenimente dedicate fundaţiei Principesa Margareta a României atât în România cât şi în Franţa, Belgia, Elveţia şi Marea Britanie, aminteşte site-ul oficial al Familiei Regale. Totodată, de marile sărbători creştine şi în funcţie de angajamentele lor publice, regele Mihai şi regina Ana au participat la diverse manifestări organizate fie la Castelul de la Săvârşin, fie la Palatul Elisabeta din Bucureşti. La 10 iunie 2008, regele Mihai şi regina Ana au sărbătorit nunta de diamant, eveniment la care au participat 14 familii regale europene, iar în 2013, şi-au sărbătorit nunta de safir (65 de ani de căsătorie), în cadru privat, devenind, astfel, primii din întreaga istorie a regilor României care au sărbătorit vreodată ''Nunta de Safir''.
În cadrul unei ceremonii private, la 30 decembrie 2007, regele Mihai I a semnat noul Statut Dinastic al Familiei Regale a României, prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică şi moştenitor la Şefia Casei Regale a României. Regele Mihai I a instituit, la 30 decembrie 2009, decoraţia regală "Nihil Sine Deo", un simbol al trăiniciei, continuităţii, tradiţiei şi legitimităţii istorice a Casei Regale, şi care alături de Medalia "Regele Mihai I pentru Loialitate" şi de Crucea Casei Regale a României, reprezintă modul prin care regele a răsplătit eforturile şi meritele unor personalităţi care au adus importante contribuţii la dezvoltarea vieţii româneşti şi care au sprijinit Casa Regală în iniţiativele ei publice.
Mihai I este membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007). A fost decorat cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine. Monarhul român a fost decorat, în iulie 1945, cu ordinul Pobeda (Victoria), una dintre cele mai înalte distincţii sovietice, ''pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite''. De asemenea, la 10 mai 1947, regele Mihai I a fost decorat de preşedintele Harry S. Truman, cu cea mai înaltă distincţie de război a SUA, Legiunea Meritului, în grad de Mare Comandor, ca o recunoaştere a contribuţiei României ''la mutarea frontului cu 500 de km spre vest şi, implicit, la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial cu cel puţin şase luni'', potrivit volumului ''Istoria României în date'' (2003). I-au fost acordate, totodată, titluri, distincţii, medalii din partea mai multor universităţii şi instituţii atât din România cât şi din străinătate.
În ziua în care împlinea 90 de ani, la 25 octombrie 2011, regele Mihai I a susţinut un discurs istoric în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului României.
La 2 martie 2016, Consiliul Regal transmitea faptul că regele Mihai se retrage din viaţa publică, pe fondul unei stări de sănătate precare, care a presupus şi o intervenţie chirurgicală, Casa Regală urmând a fi reprezentată în toate acţiunile publice de către principesa Margareta, Custodele Coroanei. Câteva luni mai târziu, la 6 noiembrie 2017, Casa Regală anunţa, prin intermediul unui comunicat de presă, că starea generală a regelui Mihai s-a agravat şi prezintă o slăbiciune accentuată, iar la 8 noiembrie 2017, regele Mihai I se afla "în stare de suferinţă", la reşedinţa din Elveţia, alături de principesa Margareta şi de principele Radu. Totodată, Casa Regală a precizat că în cursul serii de 7 noiembrie 2017, un trimis al mitropolitului Europei Occidentale şi Meridionale, Iosif, a venit la reşedinţa din Elveţia pentru a da regelui Sfânta Împărtăşanie, în prezenţa principesei moştenitoare. 
AGERPRES

top

Grecia: O bucăţică de România adusă de o clujeancă pe Skiathos, una dintre cele mai verzi insule

Skiathos, considerată cea mai verde insulă grecească, atrage turişti din toate colţurile lumii nu doar prin frumuseţea plajelor, ci şi prin cele peste o mie de taverne, una dintre ele este cea a unei clujence care a adus pe tărâmul grecesc o parte din România şi poate fi recunoscută imediat după steagul tricolor care flutură la intrare.
Dincolo de ce spun unii sau alţii despre legendele ei, localnici sau turişti, toţi susţin că Skiathos este cea mai verde insulă grecească şi poate că tocmai de aceea şi cea mai frumoasă. Cel puţin una dintre plajele sale este în top 10 european sau chiar mondial, conform specialiştilor. Skiathos este o insulă din Marea Egee, de numai 14 km lungime şi 4 lăţime. Şi dacă ai vrea, poate că ţi-ar fi greu să te pierzi în ea, chiar dacă te-ai ascunde în cele peste o mie de taverne ale sale.
La fel ca turiştii din toate colţurile pământului, pe insulă se găsesc plante de toate felurile. Pe o palmă de pământ ai şi munte şi mare, sunt şi pini, şi măslini, şi platani, lămâi, portocali, plante aromatice.
"Insula Skiathos este o insulă micuţă, are 42 km pătraţi, o insulă cosmopolită, în care tradiţionalul se îmbină cu modernismul. Ea are aproximativ 69 de plaje cu nisip fin; cele mai renumite, pe care turiştii aleg întotdeauna să le viziteze sunt Koukounaries, decorată cu blue flag, Agia Eleni, pentru apusurile extraordinare, Ambelakia, pentru linişte. Sunt foarte multe. Una dintre ele, cea mai socială, este Lalaria, care se atinge doar pe apă, formată din pietricele albe, zonă stâncoasă. Plaja Koukounaries este în top 10 în Europa şi este decorată blue flag de către Asociaţia europeană de turism. Aici se poate face orice chestie grecească, însă Skiathos Town oferă foarte multă distracţie, foarte multe cluburi, taverne, mâncare proaspătă, mâncare de toate soiurile, toate tipurile de turişti. 80% din insulă este acoperită de păduri de pin, este verde în tot sezonul. Pe plajă veţi întâlni aceşti platani foarte vechi, unii de peste 200 de ani", spune Alina Nicolae, agent de turism.
Pe plajele din Skiathos parcă simţi cum calci pe urmele zeilor, însă atracţiile insulei sunt variate.
"De aici se pot face multe excursii opţionale în jurul insulei, poţi descoperi centrele de scufundări, există un centru de echitaţie în care turiştii pot merge cu căluţii. Este şi o rezervaţie naturală unde sunt animale mici, tot felul de păsări, fazani, iepuraşi. Zborul din România durează cel mult o oră şi jumătate. Sunt chartere de la Bucureşti şi Cluj, iar anul viitor vor fi şi din Timişoara", adaugă Alina Nicolae.
Una dintre atracţiile insulei îl reprezintă şi restaurantul unei clujence din Băişoara, Ana Maria Capra, care spune că împarte în inima sa Apusenii şi mările Greciei, dar care va rămâne mereu îndrăgostită de România. Iar semnele cele mai vizibile sunt faptul că l-a învăţat limba română pe soţul grec, Hristo, la fel cum l-a învăţat şi pe fiul său, Teodorus, născut în Germania. Dar cel mai important semn poate că este drapelul României, care flutură la intrarea în local.
"Sunt foarte patrioată, eu nici nu mă gândeam să nu am steagul românesc atârnat la taverna mea. Mulţi nu văd steagul când intră şi-l văd când pleacă. Dar le spun eu că este steagul şi atunci, merg şi fac poze şi-s foarte încântaţi că văd steagul nostru aici. Îmi place foarte mult în România şi visul meu este să termine şcoala fiul meu şi să vin aici 6 luni şi să stau acolo 5 luni. Aceste este visul meu, să mă mut acolo înapoi", spune Ana Maria Capra, în vârstă de 44 de ani.
De 14 ani este în Grecia, cu familia sa, după ce alţi 10 ani a lucrat ca bucătar în Germania. De 6 ani lucrează la propria tavernă, la care în fiecare an, mărturiseşte clujeanca, ajunge şi actorul Florin Piersic.
"Este foarte greu să ai o tavernă în Skiathos pentru că e concurenţă foarte mare şi dacă nu faci lucruri de calitate, dacă mâncarea nu e bună... Trebuie să fii atent la orice, că sunt peste 1.000 de taverne în Skiathos. Ne străduim să facem mâncarea să fie bună, clienţii să se simtă bine la noi. Şase luni lucrăm timp de 14-15 ore pe zi, din aprilie până în octombrie. Fiul meu, care are 18 ani, este foarte implicat aici, munceşte foarte mult şi abia aştept să-mi iau şi eu concediu. Florin Piersic vine în fiecare an, a fost domnul Ioan Bocşa, vin foarte mulţi", susţine Ana Maria.
Tot ea explică de ce un turist ar trebui să aleagă insula Skiathos.
"În primul rând, Skiathos este o insulă foarte frumoasă, verde. Pentru români reprezintă o facilitate, pentru că un zbor din Bucureşti sau din Cluj durează o oră şi 20 de minute. E foarte comod. Şi sunt foarte multe de văzut aici. O grămadă de plaje, poţi să mergi peste tot, e accesibilă oriunde şi oricând unui turist. Insula este foarte mică, 14 km lungime, 4 lăţime, în două-trei zile ai făcut toată insula. E foarte frumos, mie îmi place pentru că nu e ca alte insule, nu este o insulă seacă, e verdeaţa, pinii sunt până în plajă. Este muzeul Papadiamantis, un scriitor şi un poet din Skiathos, pot să viziteze muzeul naval, pot să viziteze o grămadă de mănăstiri, aici sunt foarte multe, să se plimbe prin oraş, că e foarte frumos, cu străduţe mici", continuă Ana Maria Capra.
O altă româncă stabilită pe insulă, cel puţin o jumătate din fiecare an, este Alina Bazgu, din Craiova, împreună cu soţul său Aurelian, pasionat de ambarcaţiuni.
Am cumpărat aici o casă, pentru că acesta a fost locul cel mai plăcut, locul în care am considerat că ne simţim cel mai bine, ne simţim aproape ca acasă sau poate chiar mai bine câteodată, pentru că aici tot timpul e cald şi modul de viaţă e altfel. Ai măsline, ai ulei de măsline, tot felul de fructe, legume pe care la noi nu se găsesc, portocale, lămâi. Modul de viaţă e mult mai sănătos aici", spune Alina.
Ea împărtăşeşte şi celor interesaţi ce a determinat-o să se simtă atrasă de această insulă.
"După părerea mea, acesta este cel mai frumos loc în care poţi să te relaxezi. Toată Grecia este frumoasă, este superbă, peste tot găseşti insuliţe de tot felul, cu grote, cu cadru natural, în Grecia este minunat peste tot. Mie în Skiathos îmi place în mod deosebit pentru că este zona în care ne-am simţit cel mai bine, am simţit că vrem să ajungem, aici am ales să ne şi stabilim", punctează Alina.
Soţul său, Aurelian, a călătorit pe tot globul, dar spune că nicio altă zonă nu i-a plăcut mai mult decât Skiathos.
"Zona Skiathos este cea mai verde zonă din Grecia, chiar nu există un aer mai curat în alte zone. Aici este un foarte puternic miros de brad, sunt foarte mulţi brazi şi ei nu trăiesc decât în zone prielnice. În acelaşi timp, se găsesc şi citrice, măslini, portocali, care în alte zone nu sunt. Dar cel mai mult pentru aer. Aerul de aici nu se compară. Aici toată lumea speră să treacă de 100 de ani. Chiar vorbeam cu cineva şi spunea că aici abia de la 105 ani îşi pune problema că poate să moară, mai repede în niciun caz. Peisajul este mirific, se pot face excursii pe munte, plajă, se ţin seri greceşti. Eu zic că un loc ca acesta, vorbind ca un om care a fost aproape peste tot, care am călătorit foarte mult, în mare parte de glob, zona aceasta este unică", spune Aurelian, un oltean care a trecut Atlanticul cu velierul său, într-o întrecere de profil, şi chiar a câştigat locul 1 la grupa E.
Pasiunea sa pentru ambarcaţiuni l-a dus şi spre acţiuni caritabile, dar şi de promovare a României.
"Este o pasiune mai veche, de asta am ajuns să trec oceanul cu barca şi am reuşit. Barca e acum în Trinidad Tobago. Am făcut şi o campanie pentru copiii cu autism din România. Acum o să traversăm invers, în anul Centenarului, venim din Caraibe în Europa", afirmă Aurelian.
Doi turişti români se alătură şi ei celor care laudă frumuseţea insulei Skiathos.
"Este un loc foarte frumos, pe care îl recomand tuturor. Îmi place plaja, apa este foarte curată, foarte limpede. Am fost şi în alte părţi ale Greciei, toate destinaţiile sunt particulare, dar aici e vegetaţie. Foarte mult mi-au plăcut plaja, oamenii, distracţia de seară", spune Cătălin Marius, din Bucureşti.
Georgeta Petrovici este din Timişoara şi se află pentru prima dată în Skiathos. A impresionat-o mai ales mirosul insulei.
"Are în jur de 70 de plaje şi într-un sejur de o săptămână trebuie să faci o selecţie ca să poţi să bifezi cât mai mult din experienţa pe care o oferă insula aceasta. Pe de altă parte, e zona aceasta de lagună, care mi se pare absolut fabuloasă pentru orice om apropiat de natură. Totul e frumos în Grecia, lucrurile miros altfel, niciunde în altă ţară nu am întâlnit mirosurile de aici, sunt parfumuri, sunt mirosuri deosebite, totul e paradisiac. Aici am conştientizat că miroase frumos la fiecare colţ de stradă, la fiecare doi metri pe care îi avansezi. Faptul că este atâta vegetaţie contează. Sunt plante naturale, plante aromatice pe care le folosim în bucătărie. Până acum, am apucat să văd mai multe plaje, iar una a fost cu adevărat superbă, nu-mi amintesc numele, e cu nisip negru", spune timişoreanca.
hiar dacă Skiathos este o insulă micuţă, rămân multe lucruri de spus despre atracţiile sale, care ar trebui, mai degrabă, descoperite decât citite.
AGERPRES

top

60 de ani de când NASA şi-a început oficial activitatea

Administraţia
naţională pentru problemele aeronauticii şi cercetarea spaţiului cosmic (NASA, National Aeronautics and Space Administration) şi-a început oficial activitatea la 1 octombrie 1958, conform www.nasa.gov.
Evenimentul a avut loc în contextul concurenţei americano-sovietice pentru cucerirea spaţiului. Mai exact, după ce, la 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a trimis primul său satelit în spaţiu cu Sputnik 1, preşedintele american de atunci, Dwight D. Eisenhower, a cerut Congresului creeze o agenţie spaţială civilă. La 29 iulie 1958, el a semnat legea de creare a NASA, în care se preciza: "Congresul declară este politica Statelor Unite ca activităţile din spaţiul cosmic trebuie fie dedicate scopurilor paşnice şi în beneficiul întregii omeniri".
Ca instituţie, NASA este succesoarea unei structuri anterioare, Comitetul consultativ naţional pentru aeronautică (NACA, National Advisory Committee for Aeronautics). La acea dată, personalul număra doar 8000 de angajaţi şi avea un buget anual de 100 de milioane de dolari.
În momentul începerii activităţii, NASA a moştenit trei laboratoare de la fosta structură: "Langley Aeronautical Laboratory" (înfiinţat în 1918), "Ames Aeronautical Laboratory" (înfiinţat lângă San Francisco, în 1940), respectiv "Lewis Flight Propulsion Laboratory" (care funcţiona din 1941 şi avea sediul la Cleveland, Ohio). Acestora li se adaugă alte două mici laboratoare pentru teste, situate la Muroc Dry Lake, în deşertul California, respectiv pe Insula Wallops, Virginia.
La 11 octombrie 1958, are loc prima lansare NASA: misiunea Pioneer 1. Un alt succes al primului an de funcţionare l-a constituit lansarea Pioneer 3, primul satelit american ce a atins o altitudine de aproximativ 102.000 km. Primul mare program în domeniul aeronauticii şi al aplicaţiilor spaţiale l-a constituit Programul Mercur, prin care s-a urmărit dacă oamenii pot supravieţui în spaţiu.
La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spaţiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. În anul următor, la 20 februarie, John Glen a fost primul american pe orbită în jurul Pământuluiîntr-un zbor de 5 ore cu Friendship 7.
A urmat Programul Gemini. Primul zbor cu echipaj uman al proiectului Gemini a fost Gemini III, care a avut loc la 23 martie 1965.
În anii următori, NASA şi-a concentrat eforturile către zborurile spre Lună, prin Programul Apollo, în contextul în care, la 25 martie 1961, preşedintele John F. Kennedy a declarat , până în 1970, SUA ar trebui poată trimite oameni pe Lună şi înapoi pe Terra în condiţii de siguranţă. Punctul culminant al acestei iniţiative l-a reprezentat misiunea Apolo 11, din anul 1969, când s-a reuşit trimiterea primului om pe Lună. Neil Armstrong a fost comandantul navei Apollo 11, care la 16 iulie 1969 a fost lansată de la baza Cape Kennedy. La 20 iulie 1969, Neil Armstrong a fost primul pământean care a păşit pe Lună, moment în care a rostit faimoasele cuvinte: ''Un pas mic pentru (un) om, un salt uriaş pentru omenire''. A fost urmat de Buzz Aldrin. Au fost amplasate pe Lună instalaţii de cercetare, fiind prelevate probe de praf selenar; totodată, a fost dezvelită o placă memorială, rămânând înfipt în solul selenar un drapel al SUA. Întoarcerea modulului ''Eagle'', recuplarea cu nava, îmbarcarea astronauţilor şi întoarcerea pe Terra au decurs conform planului. Aterizarea pe Terra a avut loc la 24 iulie 1969.
Skylab a fost prima staţie spaţială americană, construită de NASA şi lansată la 14 mai 1973 de la Centrul Spaţial John F. Kennedy din Florida. NASA a dus muncă de pionierat şi în ce priveşte lansările de sateliţi. Generaţiile Echo, Telstar, şi Syncom au revoluţionat comunicaţiile prin intermediul acestei facilităţi. Navetele spaţiale au devenit un obiectiv major al NASA spre sfârşitul anilor 1970 şi în anii 1980. Proiectate fie vehicule ce se pot lansa frecvent şi devin reutilizabile, patru navete spaţiale au fost construite până în 1985.
În 1995, a început din nou colaborarea dintre Rusia şi SUA, care continuă şi în prezent, Rusia şi SUA participând , alături de alte trei mari agenţii spaţiale JAXA (Japonia), CSA (Canada) şi ESA (o asociaţie de mai multe ţări europene), la construirea celei mai mari staţii spaţiale, Staţia spaţială internaţională (International Space Station- ISS).
În ziua de 24 aprilie 1990, telescopul Hubble a fost plasat pe orbită de către naveta spaţială Discovery, la 548 km deasupra Pământului, potrivit www.nasa.gov. Telescopul spaţial este rezultatul colaborării dintre NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
Pe lângă numeroasele reuşite, istoria NASA a cunoscut şi trei tragedii majore. Prima, la 27 ianuarie 1967, în cadrul misiunii Apollo 1, a dus la moartea echipajului de trei persoane. La 28 ianuarie 1986, naveta spaţială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor şapte membri ai echipajului. Cea de-a treia s-a petrecut la 1 februarie 2003, când naveta spaţială Columbia s-a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrării în atmosfera Pământului, toţi cei şapte membri ai echipajului murind
AGERPRES

top

The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"

Potențialul
turistic al României a fost elogiat într-un articol publicat sâmbătă de site-ul american The Huffington Post, în care se afirmă țara noastră ar putea fi considerată "cea mai frumoasă din Europa". Autoarea articolului, Patti Morrow, blogger, fotograf și jurnalist specializat în călătorii, s-a declarat impresionată, printre altele, de Transfăgărășan, arhitectura cosmopolită din București, bisericile fortificate din Transilvania și de castelele Bran și Peleș.
În acest articol, intitulat "Is Romania Europe's Prettiest Country? It Just Might Be" ("Este România cea mai frumoasă țară a Europei? Chiar ar putea fi"), Patti Morrow a elogiat câteva obiective turistice ale României: "piețe din orașe încântătoare ce datează din timpuri medievale, dealuri cu pante blânde care se întind cât vezi cu ochii, castele învelite în misterul Contelui Dracula, perspective minunate asupra culmilor stâncoase ale munților și o rețea ce pare infinită de fortărețe și biserici".
i nu uităm de Transfăgărășanfără îndoială cel mai spectaculos drum din lume. Frumusețea naturală a României și diversitatea ei culturală ar putea surprindă. Mărginită de Marea Neagră din sud-estul Europei, printre atracțiile acestei țări se află și fluviul Dunăre și Munții Carpați", a adăugat jurnalista americană în debutul articolului.
Patti Morrow a grupat obiectivele turistice ale României în trei categorii principale: "Orașe, cetăți și sate", "Castele, fortărețe și biserici fortificate" și "Alte atracții".
ORAȘE, CETĂȚI ȘI SATE
După vizita sa în România, Patti Morrow spune țara noastră — și în special Transilvaniaeste locul în care se află "unele dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Europa".
Jurnalista a vizitat însă mai întâi Bucureștiul și s-a declarat impresionată de Palatul Parlamentului, labirintul de străduțe pavate cu piatră cubică și arhitectura specială din centrul vechi al capitalei, cunoscută în trecut și sub denumirea de "Micul Paris ". Ea a apreciat și magazinele de antichități, cafenelele și galeriile de artă din București.
Informându-i pe cititorii americani în legătură cu istoria Sibiului, jurnalista reamintește localitatea a fost înființat în secolul al XII-lea de sașii germani și le semnalează faptul orașul, al cărui centru și-a păstrat splendoarea medievală, "este probabil unul dintre cele mai frumoase din România sau poate chiar din Europa". Sunt menționate în acest articol arhitectura medievală, turnurile bine conservate, străzile înguste, clădiri din secolul al XVII-lea, celebrul Pod al Minciunilor și cele două piețe dominate de bisericiPiața Mare și Piața Mică. Patti Morrow a reamintit și despre Festivalul Internațional de Teatru organizat la Sibiu în fiecare an în luna iunie.
Continuându-și călătoria prin Transilvania, Patti Morrow a apreciat biserica fortificată din Saschiz, inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO, și a alocat un spațiu mai mare Sighișoarei, despre care afirmă este "unul dintre cele mai frumoase și mai bine orașe medievale din Europa". Jurnalista americană a apreciat arhitectura locală, clădirile din secolul al XVI-lea, grație cărora Sighișoara poate fi comparată cu "ambianța magică din orașul vechi din Praga și cu Viena". Ea a reamintit și faptul Sighișoara este locul în care s-a născut Vlad Dracul, sursa de inspirație a personajului literar Dracula.
În Sibiel, Patti Morrow a experimentat viața la țară, cazându-se în pensiunea bunicii Eugenia, unde a a învățat prepare brânză și mămăligă și a apreciat gastronomia locală, în special afinata și plăcinta cu mere.
În Brașov, oraș înființat de cavalerii teutoni în anul 1211, jurnalista americană s-a declarat fermecată de combinația colorată și spectaculoasă de arhitectură gotică, barocă și renascentistă.
Patti Morrow a făcut apoi și o vizită în Biertan, unde a admirat biserica fortificată locală, datând din secolul al XV-lea și care a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
CASTELE, FORTĂREȚE ȘI BISERICI FORTIFICATE
După ce a vizitat Branul, jurnalista a spus acest obiectiv turistic, cu turnuri medievale, turnulețe, pasaje subterane și scări în spirală, reprezintă "cel mai notoriu bastion al României". Reamintind cititorilor ei Branul datează din 1212, jurnalista a explicat și misterul și miturile care înconjoară acest castel, asociat adeseori cu legenda Contelui Dracula.
Patti Morrow a vizitat apoi cetatea Rupeaunul dintre cele mai vechi situri arheologice din România, întrucât datează din jurul anului 5.500 î.e.n. din perioada paleoliticului—, localitatea CristianBiserica Evanghelică din localitate datează din 1495 — și Râșnovunde a admirat cetatea medievală locală.
A urmat vizita la Castelul Peleș, care impresionează prin cele "160 de camere ale sale, ahitectura lui neo-renascentistă și amplasarea în pitorescul oraș Sinaia". Finalizat în 1883, Peleșul, reședința de vară a familiei regale a României până în 1947, a fost primul castel din Europa care a adoptat iluminatul cu energie electrică și a găzduit prima proiecție din România a unui film, în 1906, într-o cameră amenajată sub forma unui cinematograf propriu.
ALTE ATRACȚII
Jurnalista americană a fost impresionată de Transfăgărășan, supranumit "cea mai bună șosea rutieră din lume" de realizatorii emisiunii "Top Gear", dar și de peisajul uluitor al Munților Carpați, potențat de priveliști minunate spre barajul Vidraru, lacul glaciar Bâlea și numeroase cascade naturale.
Patti Morrow reamintește Munții Carpați au o lungime de aproape 1.600 de kilometri și mai mult de jumătate din acest lanț muntos se află în România. În Carpații românești, scrie jurnalista americană, trăiesc urși bruni, lupi și râși.
Patti Morrow nu a uitat nici podgoriile și vinăriile din România, o țară care ocupă locul al 10-lea în topul producătorilor de vin din lume, prin prisma cantităților comercializate. Ea a reamintit și faptul un producător român, Cramele Halewood, folosește exclusiv metode tradiționale de preparare a vinurilor.
Vizita în România a jurnalistei Patti Morrow a fost realizată prin intermediul JayWay Travel, o agenție de turism specializată în organizarea de vacanțe în Europa Centrală și de Est și care asigură posibilitatea unor vizite personalizate, în funcție de dorințele turiștilor.
AGERPRES

top