1111 - 14 ianuarie 2019 - ANALIZE
Români celebri: Arhitectul şi academicianul Octav Doicescu
Veteranul de război Ionel Tuţă: Îmi doresc ca România să fie o ţară prosperă şi liberă de toate nevoile
Retrospectivă 2018/ Inovaţii în terapia cancerului, fizica laserului şi lupta împotriva crimelor de război, printre realizările premiate cu Nobel
60 de ani de când NASA şi-a început oficial activitatea
The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"


Români celebri: Arhitectul şi academicianul Octav Doicescu

Octav
Doicescu s-a născut la 8 ianuarie 1902, la Brăila.
A efectuat studiile liceale la Ploieşti. A absolvit cursurile Şcolii Superioare de Arhitectură la Bucureşti, apoi a frecventat Academia Liberă de Arte Frumoase şi diferite cercuri de artă, potrivit lucrării "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică, 2003).
A devenit doctor în arhitectură în 1971, cu teza "Studiu pentru definirea conceptului arhitectural al Institutului Politehnic din Bucureşti".
Între anii 1953 şi 1976, a fost şef al colectivului de proiectare din cadrul Institutului "Proiect" Bucureşti, iar între 1945 şi 1972, a ocupat funcţia de profesor la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti.
A organizat pavilionul "Casa Română" la Expoziţia Internaţională de la New York din 1939 şi pavilionul ţării noastre la Expoziţia Internaţională de la Milano (1947), notează sursa citată.
Octav Doicescu a rămas în istoria arhitecturii româneşti prin realizarea unor ansambluri arhitectonice de mare amploare. Dintre lucrările sale, pot fi amintite: Opera Română din Bucureşti, inaugurată în 1945; Complexul de pe malul lacului Snagov (1936-1945); fântâna Mioriţa din Capitală; fântâna Zodiac din Parcul Carol I (1935); Uzinele "Tractorul" din Braşov; uzina de anvelope din Băicoi; cartierul de locuinţe din Parcul "Filipescu" din Bucureşti; centrala telefonică de pe strada Banu Manta (1940-1941); blocul Institutului de Proiectări Construcţii Maşini de pe Calea Victoriei (1941-1945); Clubul nautic de pe malul lacului Herăstrău (1937-1938); restaurantul Românesc de la Băneasa, actualmente Restaurantul "Casa Albă" (1930).
În 1969, a finalizat Ansamblul Institutului Politehnic din Bucureşti.
A proiectat Monumentul "Turnul dezrobirii Basarabiei" de la Ghidighici, Chişinău (1942), distrus doi ani mai târziu.
La sfârşitul anilor '30, a scris broşura "Către o arhitectură a Bucureştilor", împreună cu Marcel Iancu şi Horia Creangă, conform http://octavdoicescu.blogspot.com/. În 1939, a devenit unul dintre redactorii şi fondatorii publicaţiei "Simetria", al cărei ultim număr a apărut în 1945.
din Băneasa
A fost colaborator permanent al revistei "Arhitectura", printre studiile publicate aici numărându-se: "Trăim în oraşe negustoreşti" (1939); "Oraşe şi sate româneşti" (1943); "Oraşul american şi arhitectura lui" (1946); "Monumente de arhitectură din nordul Moldovei" (1954); "Arhitectura ca problemă de continuitate" (1958); "Pentru o locuire omenească - arhitecţii şi aglomerarea urbană" (1960); "Oraşul şi substanţa lui" (1961); "Unele implicaţii ale determinismului" (1967).
Octav Doicescu a fost preşedinte de onoare al Uniunii Arhitecţilor din România. În 1972, a primit Marele Premiu al Uniunii Arhitecţilor pentru ansamblul Institutului Politehnic şi pentru întreaga activitate. În 1939, a devenit Cetăţean de Onoare al oraşului New York, titlu oferit de celebrul primar La Guardia, notează http://octavdoicescu.blogspot.com/.
A fost Doctor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu".
În 1953, a fost laureat al Premiului de Stat.

La 1 martie 1974, a devenit membru titular al Academiei Române, fiind al treilea arhitect academician român, după Petre Antonescu şi Duiliu Marcu.
Prolificul arhitect român Octav Doicescu a încetat din viaţă la 10 mai 1981, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti
AGERPRES

top

Veteranul de război Ionel Tuţă: Îmi doresc ca România să fie o ţară prosperă şi liberă de toate nevoile

Colonelul în retragere Ionel Steluţă Tuţă, veteran de război în vârstă de 96 de ani, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că, la împlinirea a o sută de ani de la Marea Unire, şi-ar dori ca România să fie 'o ţară prosperă' şi 'liberă de toate nevoile', iar tinerii ar trebui să îşi iubească ţara şi politicienii 'să nu se bată între ei'.

În perioada 1942 - 1945, Ionel Tuţă a fost pe frontul de Vest, în Ungaria şi Cehoslovacia, în linia I. A absolvit Liceul Militar Craiova şi Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie Piteşti, ca şef de promoţie. A primit numeroase decoraţii, printre care şi Ordinul Steaua României şi Ordinul Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară.
AGERPRES: Cum aţi ajuns să trăiţi experienţa războiului? Cum aţi ajuns pe front?
Ionel Tuţă: Războiul este foarte greu. O să vă spun o poveste de război. Acolo, am stat cu sufletul la gură. Ce înseamnă a sta cu sufletul la gură? Sufletul este Sfântul Duh. Treimea este formată din Dumnezeu - Tatăl, Dumnezeu - Fiul Iisus Hristos şi Sfântul Duh. Sfântul Duh intră în corpul omului odată cu prima respiraţie pe care o ia copilul la naştere şi rămâne în corpul lui până moare. Când moare, Sfântul Duh îşi dă înapoi duhul lui Dumnezeu. Şi de asta se spune: "Şi-a dat duhul". Şi spui "Sunt cu sufletul la gură" în momentul când se apropie moartea. Pe front, eşti cam tot timpul cu sufletul la gură. Dar asta e viaţa.
AGERPRES: Aţi fost trei ani pe front. Cum vă amintiţi experienţa asta?
Ionel Tuţă: Războiul este foarte greu, pentru că sunt atâtea lucruri pe care nu le înţelegi şi te trezeşti că eşti în copcă.

AGERPRES: Cum aţi ajuns acolo? De ce v-aţi dus pe front?
Ionel Tuţă: Niciodată nu am zis "Nu!". Întotdeauna am zis "Da, mergem pe front!". Şi pe front am rămas tot timpul. Soldatul era lângă mine şi eu îl aveam ca pe camaradul meu, deşi era soldat. Mie mi-a plăcut să fiu blând cu subordonaţii mei, să îi iubesc, să ştie că e cineva lângă ei. Asta a fost situaţia.
AGERPRES: Ce v-a făcut să rezistaţi pe front?
Ionel Tuţă: Şi părinţii. Şi fraţii. Şi surorile. Toţi! Am fost cu ei pe front, în sufletul meu. I-am păstrat aici (arată spre inimă, n.r.), iar ei m-au păstrat aici (arată spre tâmplă - n.r.). Mi-au murit aproape toţi, sunt singurul care a mai rămas din nouă fraţi.
AGERRES: În ce an aţi ajuns pe front şi cum aţi luat decizia să mergeţi?
Ionel Tuţă: Pe front am ajuns după ce am terminat Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie. Eu sunt şeful promoţiei de ofiţeri de artilerie, am absolvit liceul când aveam aproape 20 de ani. Din peste 200 de camarazi, am fost pe primul loc, cu o medie aproape de nota 10. Mi-au plăcut mult copiii, i-am îndrăgit. Am şi eu doi copii şi patru nepoţi.
AGERPRES: Spuneaţi că în război v-a ajutat ce aţi purtat în suflet.
Ionel Tuţă: Pe toţi i-am avut în sufletul meu.

AGERPRES: Dar unitatea dintre persoane, legătura, relaţia cu alţi soldaţi?
Ionel Tuţă: Legătura între persoane se face pe front, unde ştii că mori la un loc. Şi ne ajutam aşa: "Dacă tu o să mori înaintea mea, să ai grijă de familia mea!".
AGERPRES: Aţi ajuns în 1942 pe front şi aţi stat trei ani. Unde anume aţi fost pe front?
Ionel Tuţă: Da. Eu am terminat liceul la 1942 şi am făcut doi ani de Şcoală Militară de Ofiţeri de Artilerie. Pe front am fost după ce am terminat Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie. Am fost în tot frontul din Vest, ca să zic aşa, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia.
AGERPRES: Am văzut o fotografie cu dumneavoastră în timp ce eraţi pe front, lângă un tun. Unde este făcută?
Ionel Tuţă: Într-o pauză de repaus. Adică aveam concediu de odihnă, ne dădea dacă voiam, ne dădea şi mai mult. Acesta este, ca să zic, armamentul cu care eu m-am îndrăgostit. O să vă spun o poveste cu tunul. Se petrecea undeva în Ungaria. Luptam noi contra ungurilor. Erau ungurii înspre vest, românii înspre est. Când am mers pe front, eu îndeplineam următoarea misiune - observator înaintare. Ce rol avea observatorul înaintare? El stătea în linia întâi a trupelor noastre, a Infanteriei - erau tot timpul pe prima linie, aveau tranşee făcute, care îi adăposteau de gloanţele şi proiectilele inamicului. Şi când am ajuns eu pe front în luptă cu ungurii, la observatorul pe care l-am ocupat, am găsit un tun. Deci ungurii, când au plecat de pe linia întâi, au lăsat un tun - obuzier se cheamă, că are calibru mai mare -, l-au părăsit şi şi-au luat numai aparatele de ochire cu care puteau să facă calcule şi să tragă de la distanţă mare - nici nu vezi tunul, nici el pe tine. Şi am găsit muniţie multă acolo şi tunul răsturnat. În loc să stea pe două roţi, stătea întors pe o singură roată. Eu aveam cu mine şi vreo patru soldaţi.
Ca observator înaintare ai nevoie de binoclu, de lunetă, de telemetru, de o serie de aparate cu care îţi făceai calculele de distanţa la care tragi, direcţia la care tragi. Şi mi-am luat cei patru ostaşi cu mine, pentru că începuseră ungurii să ne bombardeze ei. Noi îi bombardam pe ei că erau de partea cealaltă. Ei erau băgaţi într-o căpiţă de porumb, de coceni de porumb şi noi ocheam - n-aveam aparate de ochit, ce să facem? - trăgeam cu tunul ca şi când am fi tras cu puşca. (...) Şi atunci, am folosit obuzierul ăsta ca pe o puşcă şi am tras noi câteva proiectile, am dărâmat câţiva coceni de porumb pe acolo, dar le-a venit rândul maghiarilor şi ne trezim că încep ei să ne bombardeze. Atunci eu ce am făcut? Mi-am luat cei patru oameni şi am plecat către tranşeele noastre, undeva puţin mai înapoi, aveam tranşee, adăpost. Un rusnac - (...) ruşii când noi am trecut de partea lor şi i-am părăsit pe nemţi, aşa ne ţineau închingiuiţi, ruşi în dreapta, ruşi în stânga şi noi la mijloc, nu puteam să facem nicio mişcare -, când a văzut rusnacul că eu plec cu oamenii, vine cu un pistolet la mine şi mi-l pune la tâmplă: "Mama ta de drac, te împuşc! Unde ai vrut să fugi?". Pentru că i-au zis că vreau să fug. Nu era adevărat. Nu puteam să sacrific viaţa soldaţilor mei şi a prietenilor pe care îi cunoşteam. Cine m-a scăpat pe mine în situaţia asta grea în care m-am găsit? Eu aveam trei aliaţi: pe Dumnezeu - Tatăl, pe care l-am iubit de mic copil. (...) După Dumnezeu, m-au ajutat prietenii cu care luptam, ne ajutam unul pe altul. Şi m-a mai ajutat al treilea aliat, faptul că învăţasem puţine cuvinte de la ruşi. Când au venit ruşii la noi, ne spunea şi comandantul nostru de liceu militar: "Învăţaţi limba rusă cântând!". Şi noi învăţam limba rusă plângând, nu cântând. (...) Al doilea aliat (...) şi cel mai important: mama mea, care se ducea zilnic la biserică şi se ruga pentru viaţa mea şi pentru sănătatea mea. Deci Dumnezeu, mama credincioasă şi învăţarea limbii ruse "cântând''.
AGERPRES: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii patriot?
Ionel Tuţă: O, nu e altul ca mine! Lauda de sine nu miroase bine! Să fii patriot înseamnă să îţi iubeşti patria, din suflet s-o iubeşti! Şi patriotismul ăsta se naşte, în primul rând, pe front şi, după aceea, cu camarazii cu care eşti şi ne ajutam unul pe altul.

AGERPRES: Ce mesaj aţi transmite tinerilor care nu ştiu ce înseamnă războiul?
Ionel Tuţă: Eu am fost şi profesor în Şcoala militară. Am educat elevi tineri, am fost şi profesor şi în Academie, în Universitate. Am fost profesor universitar şi am predat două cursuri importante: psihologia şi pedagogia. Ce înveţi pe cineva la pedagogie? Îl înveţi cum să aleagă cea mai bună metodă ca tot ce ştii tu, el să le înghită, să le însuşească într-un timp scurt. Nu ca un tocilar sau ca un papagal.
AGERPRES: Ce le-aţi spune tinerilor despre război?
Ionel Tuţă: Eu acum mi-am cam terminat legătura cu Armata. Peste câteva zile o să mă facă general, adică îmi dă încă un grad în plus. Am văzut la ei (la tineri, n.r.) puţină dragoste faţă de patrie. Nu la toţi! Tinerii noştri sunt nişte oameni deosebiţi. Ne-au adus multe medalii şi realizări. De aceea, eu iubesc tineretul şi, când mă duc la nişte şcoli, povestesc tinerilor din licee, din şcoli, ce înseamnă să fii pe front, ce am făcut eu pe front. Aşa de mult i-am impresionat că, după ce am terminat de vorbit, tineri, copilaşi de 12-13 ani, s-au ridicat toţi în picioare şi m-au aplaudat. Le-am mulţumit, dar nu mă aşteptam la gestul ăsta.
AGERPRES: Şi cum ar trebui să fie tinerii?
Ionel Tuţă: În primul rând, mă apropii de ei prin faptul că îi simt fie ca pe fraţii mei mai mici, mai mari, fie îi iubeam că erau sărmani. Şi ca sărmani veneau pe front să câştige un ban în plus pentru familie. Şi atunci, pe ăştia îi ajutam cei mai mult, nu-i trimiteam la misiuni grele sau îi trimiteam însoţiţi de unul mai curajos. Îmi era milă de ei. Eu iubesc tineretul şi ţin la el foarte mult. Nu le arătam că eram stăpânul lor sau comandantul lor, le arătam că sunt fratele lor mai mare sau că sunt tatăl lor mai mare, dacă aveam soldaţi mai în vârstă.
AGERPRES: Dacă aţi fi acum pe front, ce i-aţi spune unui tânăr ca să îl motivaţi?
Ionel Tuţă: Ce să le spun? Că ţara asta e săracă şi că noi, tineretul ăsta trebuie să o facă să fie o ţară bogată. Vorba lui Eminescu: "Săraca ţară bogată". Avem de toate: petrol, minereu de toate felurile, tractoare, păduri, munţi de toate felurile. Adică aşa cum spune Eminescu: Avem bogată ţară, dar tot săracă. De aceea, Ferdinand - tatăl lui Carol al II-lea - când stătea de vorbă cu Carol îi spunea: "Să asculţi de la mine trei sfaturi: Primul şi cel mai important: Nihil Sine Deo! Nimic fără Dumnezeu. Al doilea: Nimic pentru tine, totul pentru ţară. Tot ce câştigi tu ca rege al României să nu păstrezi niciun fir de aţă. Pentru ţara asta săracă, totul pentru ţara asta, să dai tot să mănânce ţăranul sărac!".
AGERPRES: Cum vi se pare România în prezent, la o sută de ani de la Marea Unire?
Ionel Tuţă: Mi se pare că nu avem politicieni.
AGERPRES: Avem mulţi politicieni.
Ionel Tuţă: A, ca lepre. Mă iertaţi că spun aşa. Ei nu ştiu decât să se bată între ei, să câştige ei cât mai mult, cât se poate de mult şi restul nu-i interesează. Uite, acum să se bată Dragnea cu Tăriceanu, să se bată Tăriceanu cu mai ştiu eu care, români de-ai noştri. Păi e bine? Nu e bine.
AGERPRES: Ce mesaj le-aţi transmite politicienilor?
Ionel Tuţă: Cele trei sfaturi date lui Carol al II-lea de Ferdinand. Suficient!
AGERPRES: Spuneaţi că o să fiţi făcut general în câteva zile. Câte medalii aţi primit de-a lungul vieţii?
Ionel Tuţă: Astea care mi-au încăput pe piept. Eu am fost medaliat şi pentru meritele mele din viaţa civilă, nu numai pe front. Şi atunci, am decoraţii şi din viaţa civilă şi din viaţa militară. Din viaţa militară am luat acum, de curând, o medalie dată de Statul Major al Apărării Patriei. Am primit o decoraţie de la slovaci...
AGERPRES: Cum v-aţi dori să fie România?
Ionel Tuţă: România să fie o ţară prosperă, o ţară liberă de toate nevoile, să zdrobească inamicul în faşa lui, unde o să se găsească. Noi sărbătorim acum Unirea cea mare, adevărata unire. Pentru că pământul ţării româneşti a fost râvnit de toţi horii şi vandalii care veneau din Asia, din Africa şi America şi ne vandalizau. Aveau nişte domnitori, o mândrie - Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Vlad Ţepeş... Fiecare domnitor pe care l-am avut avea dragostea lui faţă de patrie. Eu n-am putut iubi pe hapsâni şi pe cei lacomi să pună mâna pe tot ce e mai bun - să aibă ei, ceilalţi nu-i interesează. Pe mine urmează să mă avanseze zilele astea la gradul de general. La gradul de general ai şi acolo multe de făcut. Sunt tineri cei care sunt acum la grad de general. Eu n-am să fac altceva decât, dacă voi fi cu ei împreună, să îi învăţ cum să fie buni cu poporul, poporul românesc care a făcut ţara asta. Aşa că numai sfaturi bune le-aş da, ca să iubească ţara românească.

AGERPRES

top

Retrospectivă 2018/ Inovaţii în terapia cancerului, fizica laserului şi lupta împotriva crimelor de război, printre realizările premiate cu Nobel

În 2018, 12 noi laureaţi cu realizări importante pentru beneficiul umanităţii în domeniile medicină, fizică, chimie, pace şi economie au primit premiul Nobel, cele mai prestigioase distincţii din lumea ştiinţifică. De la descoperiri în domeniul terapiei pentru cancer, fizica laserului, la dezvoltarea unor proteine care pot rezolva problemele chimice ale omenirii, realizările premiaţilor din 2018 includ combaterea crimelor de război precum şi integrarea inovaţiei şi schimbărilor climatice cu creşterea economică. Premiul Nobel pentru Literatură nu s-a acordat anul acesta, pentru prima dată în ultimii aproape 70 de ani, Academia Suedeză, profund afectată de un scandal ce vizează agresiuni sexuale, fiind în plin proces de reformare şi restabilire a încrederii publicului.
Terapie împotriva cancerului prin inhibarea răspunsului imun negative

Imunologii James P. Allison (70 de ani) şi Tasuku Honjo (76 de ani) au câştigat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ''pentru descoperirea terapiei împotriva cancerului prin inhibarea răspunsului imun negativ''. Stimulând abilitatea inerentă a sistemului nostru imunitar de a ataca celulele tumorale, laureaţii de anul acesta ai Nobelului pentru Medicină au pus bazele unui principiu în totalitate nou pentru terapia împotriva cancerului.
Americanul James P. Allison a studiat o proteină, CTLA-4, care ''funcţionează ca un sistem de frânare în cadrul sistemului imunitar''. Cercetătorul a înţeles importanţa potenţialului eliberării acestei frâne şi activarea celulelor imunitare pentru atacarea tumorilor, dezvoltând acest concept în cadrul unei noi abordări pentru tratarea pacienţilor cunoscute sub numele de ''blocaj al punctului de control imun''. Experimentele sale de a bloca proteina CTLA-4 au obţinut rezultate pozitive încă din 1994. În 2010, un studiu clinic important a arătat efecte uimitoare la pacienţii cu melanom în stadiu avansat. La mai mulţi dintre aceştia, semnele cancerului au dispărut.
În 1992, la câţiva ani înainte de descoperirea lui Allison, japonezul Tasuku Honjo a descoperit PD-1, o altă proteină care se găseşte pe suprafaţa celulelor T. Hotărât să-i afle rolul, i-a analizat cu meticulozitate funcţiile printr-o serie de experimente în laboratorul său de la Universitatea din Kyoto. Rezultatele au arătat că PD-1, într-un mod similar proteinei CTLA-4, funcţionează ca un inhibator al celulelor T, dar operează prin intermediul unui alt mecanism. Testele pe animale au demonstrat că blocajul PD-1 este, de asemenea, o strategie promiţătoare în lupta cu cancerul. Au urmat testele clinice, iar în 2012 un studiu esenţial a demonstrat în mod clar eficacitatea în tratamentul pacienţilor cu diferite tipuri de cancer.
Cancerul ucide milioane de persoane în fiecare an şi reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă umanitatea. Printre terapiile disponibile se numără chirurgia, radioterapia, precum şi alte strategii, unele dintre acestea recompensate în trecut cu premii Nobel: tratamentul hormonal în cazul cancerului de prostată (Huggins, 1966), chimioterapia (Elion şi Hitchins, 1988) , transplantul de măduvă osoasă în cazul leucemiei (Thomas, 1990). Tratamentul pe baza sistemul de frânarea al proteinelor CTLA-4 şi PD-1 a schimbat soarta anumitor categorii de pacienţi cu cancer avansat, însă, la fel ca în cazul altor terapii împotriva cancerului, efectele secundare, cauzate de răspunsul hiperactiv al sistemului imunitar, pot fi severe. Cercetarea continuă pentru elucidarea mecanismelor, îmbunătăţirea terapiilor şi diminuarea efectelor secundare.
Invenţii revoluţionare în domeniul fizicii laserilor
Cercetătorul american Arthur Ashkin şi echipa formată din Gérard Mourou (Franţa) şi Donna Strickland ( Canada ) au primit Premiul Nobel pentru Fizică ''pentru invenţii revoluţionare în domeniul fizicii laserilor'', obiecte de dimensiuni extrem de reduse şi procese incredibil de rapide care sunt puse acum într-o nouă lumină. Donna Strickland a devenit cea de-a treia femeie din istorie laureată cu Premiul Nobel pentru Fizică, după Marie Curie şi Maria Goeppert-Mayer.
Cercetătorul Arthur Ashkin a inventat pensete optice care pot prinde, cu extremităţile lor din raze laser, particule, atomi, virusuri şi alte celule vii. Acest instrument inovator i-a permis lui Ashkin să realizeze un vis mai vechi al literaturii SF: folosirea presiunii radiaţiilor luminii pentru a deplasa obiecte fizice. Cercetătorul a reuşit, cu ajutorul luminii laser, să împingă mici particule înspre centrul razei şi să le ţină acolo. O realizare importantă s-a produs în 1987, când Ashkin a folosit pensetele pentru a capta bacterii vii fără să le distrugă.
Gérard Mourou şi Donna Strickland au fost apreciaţi de comitetul Nobel pentru ''metoda lor de generare a impulsurilor optice ultrascurte şi de înaltă intensitate''. Folosind o abordare ingenioasă, cei doi au reuşit să creeze impulsuri ultra-scurte de intensitate înaltă fără să distrugă mediul de amplificare. La început, au dilatat impulsurile laser în timp pentru a le reduce puterea maximă, după care le-au amplificat, iar în final le-au comprimat. Dacă un impuls este comprimat în timp şi devine mai scurt, atunci mai multă lumină este aglomerată în acelaşi spaţiu restrâns, iar intensitatea pulsaţiei creşte semnificativ. Tehnica inventată de Strickland şi Mourou, denumită ''amplificarea răspunsurilor scurte'' sau CPA a devenit în curând o metodă standard în cazul laserele de intensitate mare.
Utilizările acesteia include milioanele de operaţii chirurgicale oftalmologice corective realizate în fiecare an folosind tehnologia laser.
"Revoluţie bazată pe evoluţie"

Cercetătoarea americană Frances H. Arnold (de la California Institute of Technology, Pasadena) şi o echipă formată din oamenii de ştiinţă George P. Smith (University of Missouri, Columbia, SUA) şi Gregory P. Winter (MRC Laboratory of Molecular Biology, Cambridge, Marea Britanie) au fost desemnaţi câştigătorii Premiului Nobel pentru Chimie pe anul 2018 ''pentru o revoluţie bazată pe evoluţie''. Laureaţii au ''preluat controlul evoluţiei şi au utilizat aceleaşi principii - modificarea genetică şi selecţia - pentru dezvoltarea unor proteine ce rezolvă problemele de natură chimică ale omenirii''.
Frances Arnold a condus în 1993 prima evoluţie controlată a enzimelor, proteine care catalizează reacţiile chimice. De atunci, cercetătoarea a lucrat la rafinarea metodelor care sunt acum folosite în mod curent pentru a dezvolta noi catalizatori. Aplicaţiile enzimelor produse prin evoluţia controlată includ procese de producţie mai prietenoase cu mediul utilizate în industria farmaceutică precum şi în producţia de combustibili regenerabili pentru un sector al transporturilor mai ecologic. Frances H. Arnold a devenit a cincea femeie care câştigă Premiul Nobel pentru Chimie, acordat pentru prima oară în 1901, după Marie Curie (1911), Irene Joliot-Curie (1935), Dorothy Crowfoot Hodgkin (1964) şi Ada E. Yonath (2009).
George Smith a dezvoltat în 1985 o metodă prin care un microorganism bacteriofag - un virus care infectează bacteriile - poate fi utilizat pentru a dezvolta noi proteine. Gregory Winter a utilizat această tehnică pentru obţinerea de noi produse farmaceutice. Primul care are la bază această metodă se cheamă ''adalimumab'', a fost aprobat în 2002 şi se întrebuinţează în tratamentul artritei reumatoide, psoriazisului şi a bolilor inflamatorii intestinale.În prezent, metoda contribuie la producţia de anticorpi ce pot neutraliza toxine, contracara boli autoimune sau pot contribui la vindecarea metastazelor.
Lupa împotriva folosirii violenţei sexuale ca armă de război
Medicul congolez Denis Mukwege şi Nadia Murad, activistă yazidi pentru drepturile omului, victimă a sclaviei sexuale la care a recurs gruparea Stat Islamic, au obţinut premiul Nobel pentru Pace "pentru eforturile lor de a pune capăt folosirii violenţei sexuale ca armă de război în conflictele armate". ''Ambii laureaţi au o contribuţie esenţială la concentrarea atenţiei asupra crimelor de război şi asupra combaterii acestora'', se arată în motivaţia Comitetului Nobel norvegian.
Denis Mukwege (63 de ani), medic ginecolog care tratează victimele violenţei sexuale în RD Congo, conduce spitalul Panzi din oraşul Bukavu, în estul ţării. Deschisă în 1999, clinica tratează mii de femei în fiecare an, dintre care multe au nevoie de intervenţii chirurgicale în urma violenţelor sexuale. "Vedem astăzi, din păcate, că există o cultură a impunităţii care funcţionează în multe zone de conflict şi care îi vizează pe cei care comit violenţe sexuale", a declarat Mukwege într-un interviu din luna octombrie acordat Thomson Reuters Foundation. "Cred că omenirea are puterea să impună această limită, să vegheze ca folosirea violului pe post de armă de război să fie complet interzisă", a spus medicul.
Nadia Murad (25 de ani) militează pentru drepturile minorităţii yazidi din Irak şi pentru drepturile femeilor şi ale refugiaţilor în general. Ea s-a aflat printre cele aproximativ 3.000 de adolescente şi femei yazidi victime ale violurilor şi altor abuzuri comise de combatanţii Statului Islamic la Mosul (nordul Irakului), începând din 2014.
Contribuţii esenţiale referitoare la cauzele şi consecinţele inovaţiei tehnologice şi ale schimbărilor climatice

Nobelul pentru Economie, instituit în anul 1968 de către Banca Centrala a Suediei spre deosebire de celelalte premii create de Fundaţia Nobel, a fost decernat americanilor William Nordhaus (Universitatea Yale) şi Paul Romer (NYU Stern School of Business), care "au proiectat metode de rezolvare a unora dintre cele mai importante şi mai presante probleme ale timpurilor noastre: creşterea sustenabilă pe termen lung a economiei globale şi bunăstarea populaţiei lumii". Cei doi economişti au fost apreciaţi pentru contribuţiile lor esenţiale în domeniul cauzelor şi consecinţelor inovaţiei tehnologice şi al schimbărilor climatice precum şi pentru lărgirea semnificativă a scopului analizei economice prin construcţia de modele care explică interacţiunea dintre economia de piaţă natură şi cunoaştere.
William Nordhaus s-a ocupat de schimbările climatice. Concluziile studiilor se referă la conexiunile dintre societate şi natură. Nordhaus a început să analizeze aceste probleme în anii '70, când oamenii de ştiinţă au devenit din ce în ce mai îngrijoraţi de efectul combustibililor fosili asupra încălzirii planetei. La mijlocul anilor '90, economistul a creat, pentru prima dată, un model de evaluare integrat, care descrie interdependenţa globală între economie şi climă. Paradigma sa integrează teorii şi rezultate empirice din fizică, chimie şi economie. Modelul creat de Nordhaus este larg răspândit în prezent şi este folosit pentru a simula modul în care economia şi clima se pot influenţa reciproc în procesul dezvoltării sau al evoluţiei.
Paul Romer a demonstrat modul în care cunoaşterea poate funcţiona ca motor al creşterii economice pe termen lung. Când, de-a lungul mai multor decenii, se cumulează un avans al PIB-ului de câteva procente, vieţile oamenilor se schimbă. Precedentele cercetări macroeconomice scoteau în evidenţă faptul că inovaţiile tehnologice sunt principalul motor al creşterii economice, dar ele nu prezentau modul în care deciziile economice şi condiţiile de pe pieţe determină crearea noilor tehnologii. Paul Romer a rezolvat această problemă demonstrând modul în care forţele economice guvernează disponibilitatea companiilor de a produce idei noi şi inovaţii.
Nobelul pentru Literatură, neatribuit în 2018, din cauza scandalului sexual în care a fost implicată Academia Suedeză

Implicată într-un scandal sexual care i-a afectat grav credibilitatea, Academia Suedeză, forul care decernează încă din 1901 Nobelul pentru Literatură, a luat în luna mai o decizie fără precedent în ultimii săi 70 de ani de istorie: neacordarea premiului anul acesta şi atribuirea sa odată cu cel din 2019.
Scandalul a izbucnit după ce cotidianul suedez Dagens Nyheter a publicat un set de mărturii făcute de 18 femei care afirmau că au fost violate, agresate sexual şi hărţuite de o personalitate influentă cu legături profesionale în instituţia suedeză. Persoana vizată de aceste acuzaţii, fotograful francezul Jean-Claude Arnault, soţul poetei Katarina Frostenson, membră a Academiei, a fost condamnat la începutul lunii decembrie la doi ani şi jumătate de închisoare pentru două acuzaţii de viol.
Dezacordurile din rândul academiei referitoare la modul în care această criză trebuie gestionată au generat disensiuni grave între cei 18 membri ai săi, dintre care mulţi au demisionat, inclusiv secretarul permanent în exerciţiu, Sara Danius.
În prezent, Academia Suedeză depune eforturi pentru recâştigarea credibilităţii prin numirea de noi membri, actualizarea statutului vechi de 200 de ani sau angajarea unor experţi externi care vor completa comitetul de decernare a câştigătorilor premiului Nobel pentru Literatură în următorii doi ani
Nobelul pentru Literatură nu a fost decernat în şapte ocazii începând din 1901, în principal pe timp de război: în 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943. Premiul a fost amânat cu un an tot de şapte ori: în 1915, 1919, 1925, 1926, 1927, 1936 şi 1949, din cauza absenţei unor candidaţi "demni" de această recompensă.
AGERPRES

top

60 de ani de când NASA şi-a început oficial activitatea

Administraţia
naţională pentru problemele aeronauticii şi cercetarea spaţiului cosmic (NASA, National Aeronautics and Space Administration) şi-a început oficial activitatea la 1 octombrie 1958, conform www.nasa.gov.
Evenimentul a avut loc în contextul concurenţei americano-sovietice pentru cucerirea spaţiului. Mai exact, după ce, la 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a trimis primul său satelit în spaţiu cu Sputnik 1, preşedintele american de atunci, Dwight D. Eisenhower, a cerut Congresului creeze o agenţie spaţială civilă. La 29 iulie 1958, el a semnat legea de creare a NASA, în care se preciza: "Congresul declară este politica Statelor Unite ca activităţile din spaţiul cosmic trebuie fie dedicate scopurilor paşnice şi în beneficiul întregii omeniri".
Ca instituţie, NASA este succesoarea unei structuri anterioare, Comitetul consultativ naţional pentru aeronautică (NACA, National Advisory Committee for Aeronautics). La acea dată, personalul număra doar 8000 de angajaţi şi avea un buget anual de 100 de milioane de dolari.
În momentul începerii activităţii, NASA a moştenit trei laboratoare de la fosta structură: "Langley Aeronautical Laboratory" (înfiinţat în 1918), "Ames Aeronautical Laboratory" (înfiinţat lângă San Francisco, în 1940), respectiv "Lewis Flight Propulsion Laboratory" (care funcţiona din 1941 şi avea sediul la Cleveland, Ohio). Acestora li se adaugă alte două mici laboratoare pentru teste, situate la Muroc Dry Lake, în deşertul California, respectiv pe Insula Wallops, Virginia.
La 11 octombrie 1958, are loc prima lansare NASA: misiunea Pioneer 1. Un alt succes al primului an de funcţionare l-a constituit lansarea Pioneer 3, primul satelit american ce a atins o altitudine de aproximativ 102.000 km. Primul mare program în domeniul aeronauticii şi al aplicaţiilor spaţiale l-a constituit Programul Mercur, prin care s-a urmărit dacă oamenii pot supravieţui în spaţiu.
La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spaţiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. În anul următor, la 20 februarie, John Glen a fost primul american pe orbită în jurul Pământuluiîntr-un zbor de 5 ore cu Friendship 7.
A urmat Programul Gemini. Primul zbor cu echipaj uman al proiectului Gemini a fost Gemini III, care a avut loc la 23 martie 1965.
În anii următori, NASA şi-a concentrat eforturile către zborurile spre Lună, prin Programul Apollo, în contextul în care, la 25 martie 1961, preşedintele John F. Kennedy a declarat , până în 1970, SUA ar trebui poată trimite oameni pe Lună şi înapoi pe Terra în condiţii de siguranţă. Punctul culminant al acestei iniţiative l-a reprezentat misiunea Apolo 11, din anul 1969, când s-a reuşit trimiterea primului om pe Lună. Neil Armstrong a fost comandantul navei Apollo 11, care la 16 iulie 1969 a fost lansată de la baza Cape Kennedy. La 20 iulie 1969, Neil Armstrong a fost primul pământean care a păşit pe Lună, moment în care a rostit faimoasele cuvinte: ''Un pas mic pentru (un) om, un salt uriaş pentru omenire''. A fost urmat de Buzz Aldrin. Au fost amplasate pe Lună instalaţii de cercetare, fiind prelevate probe de praf selenar; totodată, a fost dezvelită o placă memorială, rămânând înfipt în solul selenar un drapel al SUA. Întoarcerea modulului ''Eagle'', recuplarea cu nava, îmbarcarea astronauţilor şi întoarcerea pe Terra au decurs conform planului. Aterizarea pe Terra a avut loc la 24 iulie 1969.
Skylab a fost prima staţie spaţială americană, construită de NASA şi lansată la 14 mai 1973 de la Centrul Spaţial John F. Kennedy din Florida. NASA a dus muncă de pionierat şi în ce priveşte lansările de sateliţi. Generaţiile Echo, Telstar, şi Syncom au revoluţionat comunicaţiile prin intermediul acestei facilităţi. Navetele spaţiale au devenit un obiectiv major al NASA spre sfârşitul anilor 1970 şi în anii 1980. Proiectate fie vehicule ce se pot lansa frecvent şi devin reutilizabile, patru navete spaţiale au fost construite până în 1985.
În 1995, a început din nou colaborarea dintre Rusia şi SUA, care continuă şi în prezent, Rusia şi SUA participând , alături de alte trei mari agenţii spaţiale JAXA (Japonia), CSA (Canada) şi ESA (o asociaţie de mai multe ţări europene), la construirea celei mai mari staţii spaţiale, Staţia spaţială internaţională (International Space Station- ISS).
În ziua de 24 aprilie 1990, telescopul Hubble a fost plasat pe orbită de către naveta spaţială Discovery, la 548 km deasupra Pământului, potrivit www.nasa.gov. Telescopul spaţial este rezultatul colaborării dintre NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
Pe lângă numeroasele reuşite, istoria NASA a cunoscut şi trei tragedii majore. Prima, la 27 ianuarie 1967, în cadrul misiunii Apollo 1, a dus la moartea echipajului de trei persoane. La 28 ianuarie 1986, naveta spaţială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor şapte membri ai echipajului. Cea de-a treia s-a petrecut la 1 februarie 2003, când naveta spaţială Columbia s-a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrării în atmosfera Pământului, toţi cei şapte membri ai echipajului murind
AGERPRES

top

The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"

Potențialul
turistic al României a fost elogiat într-un articol publicat sâmbătă de site-ul american The Huffington Post, în care se afirmă țara noastră ar putea fi considerată "cea mai frumoasă din Europa". Autoarea articolului, Patti Morrow, blogger, fotograf și jurnalist specializat în călătorii, s-a declarat impresionată, printre altele, de Transfăgărășan, arhitectura cosmopolită din București, bisericile fortificate din Transilvania și de castelele Bran și Peleș.
În acest articol, intitulat "Is Romania Europe's Prettiest Country? It Just Might Be" ("Este România cea mai frumoasă țară a Europei? Chiar ar putea fi"), Patti Morrow a elogiat câteva obiective turistice ale României: "piețe din orașe încântătoare ce datează din timpuri medievale, dealuri cu pante blânde care se întind cât vezi cu ochii, castele învelite în misterul Contelui Dracula, perspective minunate asupra culmilor stâncoase ale munților și o rețea ce pare infinită de fortărețe și biserici".
i nu uităm de Transfăgărășanfără îndoială cel mai spectaculos drum din lume. Frumusețea naturală a României și diversitatea ei culturală ar putea surprindă. Mărginită de Marea Neagră din sud-estul Europei, printre atracțiile acestei țări se află și fluviul Dunăre și Munții Carpați", a adăugat jurnalista americană în debutul articolului.
Patti Morrow a grupat obiectivele turistice ale României în trei categorii principale: "Orașe, cetăți și sate", "Castele, fortărețe și biserici fortificate" și "Alte atracții".
ORAȘE, CETĂȚI ȘI SATE
După vizita sa în România, Patti Morrow spune țara noastră — și în special Transilvaniaeste locul în care se află "unele dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Europa".
Jurnalista a vizitat însă mai întâi Bucureștiul și s-a declarat impresionată de Palatul Parlamentului, labirintul de străduțe pavate cu piatră cubică și arhitectura specială din centrul vechi al capitalei, cunoscută în trecut și sub denumirea de "Micul Paris ". Ea a apreciat și magazinele de antichități, cafenelele și galeriile de artă din București.
Informându-i pe cititorii americani în legătură cu istoria Sibiului, jurnalista reamintește localitatea a fost înființat în secolul al XII-lea de sașii germani și le semnalează faptul orașul, al cărui centru și-a păstrat splendoarea medievală, "este probabil unul dintre cele mai frumoase din România sau poate chiar din Europa". Sunt menționate în acest articol arhitectura medievală, turnurile bine conservate, străzile înguste, clădiri din secolul al XVII-lea, celebrul Pod al Minciunilor și cele două piețe dominate de bisericiPiața Mare și Piața Mică. Patti Morrow a reamintit și despre Festivalul Internațional de Teatru organizat la Sibiu în fiecare an în luna iunie.
Continuându-și călătoria prin Transilvania, Patti Morrow a apreciat biserica fortificată din Saschiz, inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO, și a alocat un spațiu mai mare Sighișoarei, despre care afirmă este "unul dintre cele mai frumoase și mai bine orașe medievale din Europa". Jurnalista americană a apreciat arhitectura locală, clădirile din secolul al XVI-lea, grație cărora Sighișoara poate fi comparată cu "ambianța magică din orașul vechi din Praga și cu Viena". Ea a reamintit și faptul Sighișoara este locul în care s-a născut Vlad Dracul, sursa de inspirație a personajului literar Dracula.
În Sibiel, Patti Morrow a experimentat viața la țară, cazându-se în pensiunea bunicii Eugenia, unde a a învățat prepare brânză și mămăligă și a apreciat gastronomia locală, în special afinata și plăcinta cu mere.
În Brașov, oraș înființat de cavalerii teutoni în anul 1211, jurnalista americană s-a declarat fermecată de combinația colorată și spectaculoasă de arhitectură gotică, barocă și renascentistă.
Patti Morrow a făcut apoi și o vizită în Biertan, unde a admirat biserica fortificată locală, datând din secolul al XV-lea și care a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
CASTELE, FORTĂREȚE ȘI BISERICI FORTIFICATE
După ce a vizitat Branul, jurnalista a spus acest obiectiv turistic, cu turnuri medievale, turnulețe, pasaje subterane și scări în spirală, reprezintă "cel mai notoriu bastion al României". Reamintind cititorilor ei Branul datează din 1212, jurnalista a explicat și misterul și miturile care înconjoară acest castel, asociat adeseori cu legenda Contelui Dracula.
Patti Morrow a vizitat apoi cetatea Rupeaunul dintre cele mai vechi situri arheologice din România, întrucât datează din jurul anului 5.500 î.e.n. din perioada paleoliticului—, localitatea CristianBiserica Evanghelică din localitate datează din 1495 — și Râșnovunde a admirat cetatea medievală locală.
A urmat vizita la Castelul Peleș, care impresionează prin cele "160 de camere ale sale, ahitectura lui neo-renascentistă și amplasarea în pitorescul oraș Sinaia". Finalizat în 1883, Peleșul, reședința de vară a familiei regale a României până în 1947, a fost primul castel din Europa care a adoptat iluminatul cu energie electrică și a găzduit prima proiecție din România a unui film, în 1906, într-o cameră amenajată sub forma unui cinematograf propriu.
ALTE ATRACȚII
Jurnalista americană a fost impresionată de Transfăgărășan, supranumit "cea mai bună șosea rutieră din lume" de realizatorii emisiunii "Top Gear", dar și de peisajul uluitor al Munților Carpați, potențat de priveliști minunate spre barajul Vidraru, lacul glaciar Bâlea și numeroase cascade naturale.
Patti Morrow reamintește Munții Carpați au o lungime de aproape 1.600 de kilometri și mai mult de jumătate din acest lanț muntos se află în România. În Carpații românești, scrie jurnalista americană, trăiesc urși bruni, lupi și râși.
Patti Morrow nu a uitat nici podgoriile și vinăriile din România, o țară care ocupă locul al 10-lea în topul producătorilor de vin din lume, prin prisma cantităților comercializate. Ea a reamintit și faptul un producător român, Cramele Halewood, folosește exclusiv metode tradiționale de preparare a vinurilor.
Vizita în România a jurnalistei Patti Morrow a fost realizată prin intermediul JayWay Travel, o agenție de turism specializată în organizarea de vacanțe în Europa Centrală și de Est și care asigură posibilitatea unor vizite personalizate, în funcție de dorințele turiștilor.
AGERPRES

top