ROMÂNIA DE AZI
Balamuc!
de Andrei
Cornea
Ni se pune un serial prost pe care mai suntem și forțați să-l privim, ca să nu mai vorbim și de faptul că tot noi plătim toată producția. Săptămâna asta joacă episodul „Țăranul e pe câmp“.
Ce ne vor da săptămâna viitoare? Suntem noi, ăștia de aici, „sosiți din viitor“,
cum pretinde entuziast noul ministru al Cercetării? Privind cu luare aminte în jur, am zice că mai curând suntem sosiți de la balamuc. Direct. Chiar numirea în această poziție ministerială a domnului Hurduc, negator al teoriei evoluției, e un semn al schizofreniei din felul de a gândi al conducătorilor noștri. Dar cazul domniei sale e mărunt.
Căci sunt și lucruri mai grave: săptămâna trecută, am aflat că în rechizitoriul d-lui Tudorel împotriva procurorului general se afla un document – o ordonanță de clasare a dosarului actualului președinte – care
nu trebuia să fie acolo: era, ce-i drept, un Lazăr semnatarul, dar altul – nu Augustin, ci Cristian. Cum a ajuns documentul lui Cristian în mapa lui Augustin? Grefiera a greșit, cică. Dar cum de nu s-a constatat la timp? Mister. Ministrul nu explică, dar insinuează că e o lucrătură sinistră, instigată de „statul paralel“. Pesemne că „s-a dorit“ compromiterea operațiunii de revocare a procurorului general. Oricum, Tudorel nu-și cere scuze.
Cum ar putea? Principele magistraților, împăratul judecătorilor nu poate greși. De fapt, poate că el însuși, manu propria, a pus în mapa lui Augustin documentul semnat de Cristian ca să ne verifice pe noi, CSM-ul, președintele, universul etc.: să vadă dacă toți suntem vigilenți și observăm substituția. Acum e surprins că-n prostia noastră totuși ne-am prins, ne dă un cinci și ne trece!
Absurd, veți zice. Sau, cum spuneam, balamuc, ospiciu.
Acum a venit scandalul cu valiza: un țăran din Teleorman, arându-și pașnic ogorul (nu aflăm dacă cu mijloace tradiționale sau nu), găsește o valiză doldora cu documente Tel
Drum, compromițătoare pentru marele ștab al țării, Liviu Dragnea, și le predă... nu la poliție, căci e în mâna doamnei Carmen, unealta lui Dragnea, nici la DNA, fiindcă nu știi cu cine se mai dau și ăia, ci la RISE Project, care, încântat, începe să le publice. Și așa intrăm într-o nouă telenovelă: TeleormanLeaks. După câte documente sunt, ar putea-o ține și un an – episod după episod. Știa Liviu săracul de ce era așa de nervos în ultimul timp, de ce dădea pe dinafară când vorbea cu jurnaliștii, ba chiar, se pare, sărise aproape să-l bată pe un tovarăș de partid: ghicim acum că mirosise ceva despre ultima lovitură a „statului paralel“. Mesajul e clar:
„Retrage-te, șefu, acum din toate funcțiile de partid și de stat, altfel mai umfli câteva dosare. Fiindcă ordonanța cu amnistia și grațierea iată că nu vrea Tudorel, alias Tăriceanu, să ți-o dea. Sâc!“.
Între timp, l-au luat năbădăile și pe Codrin,
„trompeta Carpaților“,
care o acuză pe Corina Crețu, vechea purtătoare de cuvânt a lui Ion Iliescu, acum comisar european, că „trădează interesele României“. De ce? Fiindcă ea cere insistent guvernului român să folosească banii europeni pentru mari proiecte de infrastructură și spitale, în timp ce ai noștri o țin una și bună: „parteneriat public-privat“. Adică, pe înțelesul nostru limitat, vor să privatizeze banul public în propriile conturi. Sigur, „codrul e frate cu românul“, chiar și când se fură „ca-n codru“, dar Codrin, cu teoriile lui inspirate de duhul lui Vadim, pare a fi frate cu dracul și ne temem că n-o să-i meargă bine, fie și numai din acest motiv teologic, într-un popor autodeclarat 89% creștin-ortodox. Uite, doamna Gabi Firea n-are teamă decât de Dumnezeu, adică nu de jupân Dragnea cu toți dracii lui iliberali, și iată că a ajutat-o Dumnezeu să aducă deja la București câteva autobuze turcești noi-nouțe! Halal să-i fie!
Ni se învârte capul. Nu mai pricepem nimic.
Ni se pune deci un serial prost pe care mai suntem și forțați să-l privim, ca să nu mai vorbim și de faptul că tot noi plătim reprezentația, toată producția, ba chiar și onorariile pipărate ale actorilor:
am văzut săptămâna trecută episodul „Cristian și Augustin“. Săptămâna asta joacă episodul „Țăranul e pe câmp“. Ce
ne vor da săptămâna viitoare?
revista22.ro
Un nou set de
postulate pentru conservatorii americani
 de Tiberiu Dianu, Washington, DC
1. Restabilirea valorilor
Inaugurarea administrației Trump la 20 ianuarie 2017 a marcat apariția și funcționarea unor principii și credințe (nu sloganuri politice) complet diferite de cele aplicate de administrațiile anterioare (atât cele republicane, cât și cele democrate), precum: “Să facem America mare din nou”, “America în primul rând”, precum și “Asanarea mlaştinii”.
Recent, deputatul republican Paul Ryan, care nu este un admirator al preşedintelui Trump, a decis să nu îşi mai prelungească mandatul începând cu luna noiembrie 2018 și să renunțe la ciocănelul de președinte al Camerei Reprezentanților din Congresul SUA.
Pe termen scurt, rămâne de văzut cât de mult va afecta acest lucru controlul deţinut de republicani în Congresul SUA. Conform algoritmului politic tradițional, democrații sunt pregătiți să preia puterea. Şi totuşi, nimic din timpul erei Trump nu pare să semene cu ceea ce s-a întâmplat în trecut.
Pe termen lung, aceasta ar trebui să fie o perioadă de reflecție și un punct de răscruce pentru clarificarea doctrinară a Partidului Republican, ca deţinător veritabil al valorilor conservatoare americane.
De fapt, momentul pentru restabilirea valorilor mișcării conservatoare americane în ansamblul ei a sosit deja.
2. Situațiile-premisă
A venit timpul ca toate fracțiunile conservatoare (naționaliști, tradiționaliști, populiști și moderați) să se susţină reciproc și să pună în practică un nou set de postulate, bazat pe următoarele situații-premisă:
(1) Dreapta crede într-o autoritate supremă, Dumnezeu, care este diferită de sinele uman.
(2) Stânga consideră că autoritatea supremă este sinele uman.
(3) Dreapta crede în adevărul universal, care este absolut şi mai presus decât adevărul personal,
care este relativ.
(4) Stânga crede că adevărul personal este mai puternic pentru că este concret, în timp ce adevărul universal este inaplicabil deoarece este prea abstract.
(5) Dreapta crede într-un set predeterminat de valori morale superioare,
care sunt constante și perpetui și, prin urmare,
eterne de-a lungul timpului.
(6) Stânga crede într-un set variabil de valori individuale sau de grup, care sunt variabile și temporare de-a lungul timpului.
3. Un nou set de postulate
Ultima jumătate a secolului douăzeci a reflectat o atitudine constantă de justificare din partea dreptei, prin raportarea valorilor ei la cele ale stângii. Această atitudine trebuie să înceteze.
În consecință, dreapta ar trebui să renunțe la poziția de a-și justifica atitudinile și valorile prin raportarea constantă la setul de valori ale Stângii. Dreapta ar trebui să adopte următorul set nou de
postulate:
(1) Stânga nu crede cu adevărat în Dumnezeu.
(2) Dacă stânga nu crede în Dumnezeu, validitatea conceptelor ei concrete de "bine" și "rău" va fi variabilă în esență, limitată la indivizi și grupuri de oameni, și temporară.
(3) Stânga promovează propriile ei concepte de "bine" și "rău", dar, deoarece ele nu emană de la Dumnezeu, trebuie ignorate și/sau combătute.
(4) Dreapta promovează conceptele de "bine" și "rău", care emană de la Dumnezeu.
(5) Dacă dreapta promovează conceptele lui Dumnezeu despre "bine" și "rău", ele vor fi absolute în esență, aplicabile tuturor și perene în timp.
(6) Prin urmare, conceptele de "bine" și "rău" ale dreptei sunt mai puternice și se opun conceptelor de
"bine" și "rău"
ale stângii.
4. Noile porunci
În consecință, dreapta trebuie să transforme noul set de postulate în noi porunci și să le aplice în consecință.
Noile porunci trebuie să acționeze ca elemente de reîmprospătare a poruncilor biblice. Poruncile biblice au fost ignorate și nu au fost aplicate complet pentru lungi perioade de timp. Prin urmare, ele riscă să se transforme în afirmaţii pur teoretice și, în consecinţă, să fie ignorate.
Este de datoria dreptei, mai ales în anii următori, să revigoreze și să aplice în mod consecvent noile porunci ce decurg din noul set de
postulate.
NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.
Variante ale articolului au fost publicate anterior de revistele CARIBBEAN NEWS NOW!https://www.caribbeannewsnow.com/2017/01/04/commentary-a-new-set-of-postulates-for-the-american-conservative-movement/, INTELLECTUAL
CONSERVATIVE http://www.intellectualconservative.com/tiberiu-dianu-a-new-set-of-postulates-for-the-conservative-movement/, MARIANAS
VARIETYhttp://www.mvariety.com/cnmi/cnmi-news/editorials/103723-right-direction-resetting-the-values-for-the-american-conservative-movement, şi
MEDIUM https://medium.com/@tdianu/a-new-set-of-postulates-for-conservatives-d5479bb36b5a.
TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică şi societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu
top
CONTRAEDITORIAL
Democrații câștigă Camera Reprezentanților și lansează războiul anti-Trump
de Cristian Câmpeanu
Atât democrații cât și Casa Albă și-au dorit ca alegerile de la jumătatea mandatului de marți să se constituie într-un referendum la adresa președintelui Donald
Trump și a politicilor acestuia.
Trump visa la o victorie republicană pe care a și proclamat-o în pofida rezultatelor iar democrații la un „val albastru” care să șteargă ca un burete politica ultimilor doi ani și să le permită să „întoarcă foaia istoriei”. Nici una nici alta nu s-au produs.
Mai degrabă s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu ultimii doi președinți – Bill
Clinton și Barack Obama - care au beneficiat de o majoritate în Congres în primii doi ani de mandat. Au pierdut-o. Democrații au reușit să câștige majoritatea în Camera Reprezentanților obținând în jur de 30 de mandate în plus, o performanță impresionantă, dar nu atât de impresionantă ca cea a republicanilor din 2010, care au câștigat atunci 64 de mandate, cele mai multe din 1948 până astăzi. Din această perspectivă „valul anti-Trump” nu a fost nici pe departe atât de puternic pe cât și l-au dorit democrații, fapt confirmat că mai multe dintre figurile-cheie ale democraților anti-Trump au pierdut împotriva contracandidaților lor republicani în alegerile pentru Senat sau pentru pozițiile de guvernator. De partea cealaltă, republicanii au reușit să își mențină majoritatea în Senat (la fel ca democrații în 2010) și au pierdut câteva posturi de guvernator importante deși au câștigat unul – Florida – pe care democrații au mizat mult în aceste alegeri.
În final, rezultatul nu a fost cel așteptat de nici una dintre părți. Valul de indignare populară anti-Trump nu s-a ridicat pentru a strivi Casa Albă așa cum sperau democrații iar Trump nu și-a văzut validate politicile controversate. Mai degrabă americanii au făcut ceea ce fac cam de fiecare dată atunci când un președinte riscă să acumuleze prea multă putere și să scape de sub control: au votat pentru a readuce Casa Albă sub controlul Congresului și pentru a ține într-un frâu mai mult decât necesar un președinte care risca să piardă hățurile. Acest lucru nu înseamnă însă că lucrurile se vor liniști la Washington începând de azi. Dimpotrivă, este pe cale să înceapă un război politic de uzură a cărui miză sunt alegerile prezidențiale din 2020.
To
impeach or not to impeach
O dată obținută majoritatea în Camera Reprezentanților, democrații au șansa să facă ceea ce mulți dintre cei mai vehemenți militanți anti-Trump cer în mod extrem de vocal: să declanșeze procedura de demitere din funcție a președintelui Trump. Termenul „Impeachment” nu desemnează,
ca la noi, procedura de suspendare din funcție așa cum mulți cred în mod eronat, ci simplul act de a audia martori, de a strânge dovezi și de a formula, pe baza acestora acuzații la adresa președintelui în funcție în vederea demiterii sale.
Impeachment-ul reprezintă, tehnic, faza „prosecutorială” a procesului sau, ceea ce în termeni juridici s-ar numi faza de „urmărire penală” și este o putere care aparține exclusiv Camerei Reprezentanților. O dată încheiate procedurile, Camera Reprezentanților votează cu majoritate simplă „actul de
impeachment” care este echivalentul unui act de acuzare al unui rechizitoriu. Dacă votul trece, atunci președintele este considerat „impeached” fără ca asta să însemne vreo pierdere de atribuții prezidențiale. În acest moment democrații au numărul de mandate necesar pentru a-l pune pe Trump sub acuzare.
Decizia de impeachment este trimisă ulterior Senatului,
care acționează în acest caz ca Tribunal și, în această calitate, audiază martori, ascultă pledoarii și dă un verdict. Deși are toate caracteristicile unui proces judiciar, procedura de demitere a președintelui este una strict politică și de aceea, o decizie de demitere se ia cu o supermajoritate de două treimi din voturile senatorilor.
Cum democrații sunt în minoritate în Senat, nu pot spera în mod realist la demiterea lui Trump. Pot însă declanșa un război de uzură care să se întindă pe toată durata celor doi ani rămași până la prezidențiale. Camera poate face publice declarațiile de impunere ale lui Trump pe care acesta a refuzat – fiind primul președinte care a făcut asta – să le facă publice, poate institui comisii de anchetă care să investigheze implicarea rușilor în campania electorală din 2016 în favoarea lui Trump, poate de asemenea investiga ceea ce par a fi multiple conflicte de interese generate de președinte prin numirile în funcții importante a membrilor propriei familii și a apropiaților săi.
Prin urmare democrații pot pune la bătaie un arsenal vast de arme anti-Trump care să îl fixeze pe președinte sub tirul unei rafale de scandaluri politico-mediatice până în pragul alegerilor.
Cum președinția Camerei urmează să fie preluată de un vechi adversar al lui Trump, Nancy Pelosi, este de așteptat democrații să declanșeze exact acest tip
de război. Singura întrebare este dacă strategia va fi una câștigătoare în 2020 sau dacă nu cumva le va exploda în față în cazul în care Trump va reuși să se reinventeze politic ca o victimă a Sistemului supus neîncetat „persecuțiilor”
„deep state” și „presei anti-americane”.
Un frâu necesar
Camera Reprezentanților are de asemenea câteva atribuții esențiale care vor fi utilizate pentru a bloca sau a limita politicile prezidențiale. Una din cele mai importante este puterea de a stabili bugetul federal. De aceea, este foarte probabil că Trump nu va mai reuși să obțină o nouă reducere de taxe cu o Cameră ostilă. Pe de altă parte, nu va mai primi banii pentru construcția zidului de la granița cu Mexicul. Camera are puteri considerabile în supervizarea politicii comerciale a Statelor Unite și aici sunt de așteptat câteva frâne puse de Congres politicilor comerciale agresive ale lui Trump.
Cea mai importantă putere a Camerei Reprezentanților este controlul asupra banilor federali. Democrații pot adopta o politică de tip pământ pârjolit în care să se opună în mod automat la orice propunere sau inițiativă venită de la Casa Albă, dar aceste tactici distructive arareri aduc avantaje politice majorității, mai ales într-o situație cum este cea de astăzi în care nu vorbim despre o majoritate covârșitoare ci de una destul de modestă. De aceea este mai degrabă de așteptat să se producă ceea ce nici cu gândul nu gândeau facțiunile extreme ale partidelor și anume ca democrații din Congres să lucreze împreună cu Casa Albă a lui Trump pe anumite politici „bipartizane”. Una dintre ele este,
de exemplu, modernizarea infrastructurii pentru care vor aloca probabil banii ceruți.
Alegerile de marți au adus multe dezamăgiri atât pentru democrați cât și pentru republicani și, implicit pentru Trump, în pofida lăudăroșeniei sale fără obiect că ar fi obținut „o mare victorie” dar au adus și un beneficiu evident. Balanța puterii a fost întrucâtva echilibrată.
Trump nu va mai putea face tot ceea ce-i trece prin cap, ceea ce reprezintă în sine un câștig, deși păstrează puteri considerabile, iar democrații nu au câștigat suficient încât să treacă la acțiuni mai radicale. Politicile lui Donald Trump vor primi un frâu necesar pentru că președintele va fi obligat să negocieze cu noua majoritate în condițiile ostile ale anchetelor care vor fi lansate împotriva sa. Democrații ar putea declanșa procedura de
impeachment dar când rezultatele sunt dinainte cunoscute demersul poate fi interpretat ca o operațiune de publicitate ceea ce ar trebui să îi îndemne la reținere.
Singurul domeniu unde Camera are puține pârghii de control, cu excepția cele bugetare, și unde Trump se va putea desfășura ca și până acum în voie, având susținerea Senatului republican, este politica externă. Dacă asta este o veste bună sau nu rămâne în continuare de dezbătut.
revista22.ro
|
